departari tangentiale VI

"La più consistente scoperta che ho fatto pochi giorni dopo aver compiuto sessantacinque anni è che non posso più perdere tempo a fare cose che non mi va di fare."

am lasat in italiana cuvintele de mai sus pentru ca nu e greu de patruns sensul lor. la grande bellezza(2013-paolo sorrentino) e responsabil pentru ele si cred sincer ca fiecare dintre noi s-a gasit macar o data in viata, indiferent de varsta, in ipostaza lui jep, cel care ofera monologul citat.

cu alte cuvinte, data viitoare.

pentru partea video o scena tot din filmul mai sus amintit, revelatoare si dadatoare de sens. e solo un trucco!

     

accidentul

"sunt curios cum o sa fie cand o sa se faca mare!"

unele lucruri se schimba, altele nu. dragostea mea pentru toamna, spre exemplu, a ramas aceeasi inca de cand eram  un copil. nu se poate sa nu o iubesti: ne aduce impreuna, ne apropie si scoate din noi tot ce avem mai frumos, mai sensibil.

titlul marcheaza cumva o borna intre lucrurile care se schimba si cele care nu se schimba. cam ca accidentul lui mihail sebastian intr-un fel:).

cum nu pot dezlipi din scrierile mele lucruri despre filme nu o sa fac aici o exceptie. cu un caracter tomnatic:

skyfall(2012)-dir. sam mendes

outland(1981)-dir. peter hyams

apropieri tomnatice

 close encounters of the third kind(1977)- dir. steven spielberg

 take shelter(2011) - dir. jeff nichols

*bonus-the misfits(1961) - dir. john huston

*scena asta din finalul filmului cu clark gable si marylin monroe mergand spre un ceva inca strain amandurora, mie mi se pare cumva de referinta. cu atat mai mult cu cat the misfits este ultimul lungmetraj al celor doi mari actori!

"do you want anything from the shop? ..cornetto."

the world's end(2013)-dir. edgar wright

film bun "the world's end", dar nu se ridica nicio clipa la nivelul celorlalte doua, "shaun of the dead"(2004) si "hot fuzz"(2007), cu care incropeaza asa-zisa "cornetto trilogy". ritmul alert face pe alocuri vizionarea dificila, chiar daca pana acum se presupune ca esti obisnuit cu stilul lui edgar wright, al lui simon pegg si al companiei. finalul vine sa aseze cumva lucrurile, sa dea o nota buna filmului in sine si una satisfacatoare trilogiei. eu spun ca se putea mult mai bine.

trei sunt lucrurile pe care le-a "inregistrat" trilogia: cornetto, pub si, bineinteles, saritul peste garduri.

  

departari tangentiale V

avem o jumatate de rita hayworth, un antonio ricci fericit, o bicicleta fides din 1935(daca ma mai gandesc putin ii scriu si numarul de identificare) care nu apare in cadru, toate intr-o roma in care la dolce vita nici macar vis nu era.

ladri di biciclette(1948)-vittorio de sica

imaginea de mai sus se mai poate interpreta si ca linistea/bucuria dinaintea furtunii; cand lucrurile pareau ca se indreapta, ca intra pe fagasul cel bun pentru antonio si familia lui, bicicleta, care nu apare mai sus, ii este furata. o bicicleta vitala pentru serviciul pe care tocmai si-l gasise; am ajuns la ideea de baza a scrierii asteia: fiecare dintre noi are nevoie de o bicicleta pentru ca universul lui sa functioneze, sa aiba sens, sa ruleze-asta ca sa fiu in ton. cand un astfel de propulsor este pierdut, tot ce-am cladit in jurul nostru se clatina-sigur, asta nu duce si la o iminenta prabusire a universului, mai sunt destui piloni care sa-l sustina, dar expresia: "lucrurile nu vor mai fi la fel" te macina, iti goleste mintea de ratiunea ramasa si te impinge in final la actiuni necugetate. asta e drama lui antonio la care participa din plin si fiul sau bruno.

sa avem grija de biciclete, deci!

sa ramanem tot in alb si negru si intr-o nota mai optimista(trecem catre hollywood:). ne vom auzi dupa o perioada ceva mai indelungata.

  

seven years from now...is now

un fel de tribut adus unui film despre care eu consider ca nu e apreciat asa cum ar trebui-cel putin nu pe masura muncii care a fost depusa pentru realizarea lui.

a scanner darkly(2006) -regizor richard linklater.muzica: thom yorke-black swan.

  

metamorfoze

sau un alt mod de a spune ca azi se implinesc 130 de ani de la nasterea lui kafka(noroc cu google ca mi-a adus aminte). un inadaptat printre adaptati sau un adaptat printre inadaptati-depinde din ce perspectiva privesti. indiferent, lucrarile lui vor ramane marturie in timp si vor continua sa exercite influenta, poate si din cauza ca societatea(cu sensul de lume aici) are un mod ciclic de-a-si propaga existenta.

ce mod mai bun de a incheia scrierea decat un fragment din they live, filmul lui john carpenter din 1988!

  

pompei

"there is a storm coming..."

"Because everything's in ruins. Everything's been degraded, but I could say that they've ruined and degraded everything. Because this is not some kind of cataclysm, coming about with so-called, innocent human aide. On the contrary... It's about man's own judgement, his own judgement over his own self, which of course God has a hand in, or dare I say: takes part in. And whatever he takes part in is the most ghastly creation that you can imagine. Because, you see, the world has been debased..."

 take shelter(2011)-dir. jeff nichols

the turin horse(2011)-dir. bela tarr

kung fu la ingramadeala II

dupa atata vreme redeschid 'subiectul' asta-kung fu-generalizat, bineinteles:) 

the foot fist way(2006) e un film bun, putea fi si mai bun, dar se incadreaza de minune in rubrica mea!

"You're weakness is disgusting to me"! numai bine!

  

xanadu

lipsa de inspiratie impreuna cu alte probleme ma fac sa scriu din ce in ce mai rar aici. sper sa nu se constituie intr-un lucru permanent. revenind la scrierea asta: tot despre cantatul in masina(mai mult sau mai putin), de data asta dintr-o perspectiva usor diferita fata de prima scriere. pana data viitoare:

  

end of watch(2012)-d. david ayer

  

twelve monkeys(1995)-d. terry gilliam

departari tangentiale IV

cateva aspecte ale lui javier bardem de-a lungul timpului:

santa in los lunes al sol(2002)

anton chigurh in no country for old men(2007)

silva in skyfall(2012)

pana data viitoare;

trifoi cu patru foi

observ ca in ultima vreme scriu numai despre filme:) ar trebui sa ma reprofilez!

comedii, doua, una din 1989, cealalta ceva mai recent, 2010! prima o alternativa la "one flew over the cuckoo's nest"(1975), cealalta la, oarecum,(desi nu am vazut) "zero dark thirty(2012)".

despre cantatul in masina:)

  

the dream team(1989)-cu o distributie pe masura.

  

four lions(2010)-care la un moment dat erau cinci.

when you have to shoot...shoot! don't talk

daca judecatorii din viitor s-ar fi uitat la asta:

  

nu ar mai fi patit asta:  
  

p.s: nu ai cum sa nu-l iubesti pe tuco:)

...like phoenix

o scriere scurta dedicata nu filmului "the master(2012)",ci lui joaquin phoenix cel care ar fi trebuit sa castige aseara al treilea oscar din tot atatea nominalizari(gladiator, walk the line, the master). nu am vazut lincoln-sunt sigur ca daniel day-lewis face treaba buna, dar nu cred ca se ridica la nivelul lui phoenix-obiectiv rau:)

probabil cea mai "utilizata" imagine din film:

vina ca the master a ramas cumva obscur si nu a primit aprecierile meritate(implicit incasari ceva mai mari) ii revine companiei producatoare-the weinstein company care a gafat si cu django unchained, dar aici lucrurile au stat ceva mai bine.

va mai dura ceva pana ce the master va fi asimilat. pana data viitoare: bine-ai revenit joaquin phoenix!

o melodie care se potriveste personajului lui phoenix, dar si filmului mai sus amintit.

  

do you know what nemesis means?

o sa fie o scriere aglomerata:)

pana sa intru efectiv in nucleul scrierii un mic ocol: vad ca mai toate televiziunile si implicit jurnalistii subsemnati acestora, cand vorbesc despre 24 ianuarie folosesc expresia "mica unire". eu inteleg ca in romania de astazi becalo-basesciana nu se mai pune mare pret pe lucrurile cu adevarat importante, dar chiar si asa atributul evenimentului tocmai amintit mi se pare nu doar nefericit ci si absolvit de vreo valoare istorica, morala, umana mai ales. "s-au unit doua amarate de principate, mica unire!" evenimentele cuprinse intre 5 si 24 ianuarie 1859 au pus bazele statului roman, l-au pus pe harta europei, au adus legi si institutii, partide politice si, poate cel mai important, independenta. fara 24 ianuarie nu stiu cum ar fi aratat anul 1918! asadar, dupa judecata mea, mica unire nu isi gaseste justificarea-se transforma intr-un eveniment minor pus la cale de niste insi carora generatiile viitoare n-or sa le mai stie nici numele!

am sa mai zabovesc acum, nu foarte mult, asupra celui mai recent film al lui tarantino, django unchained(consider ca ultima imagine a scrierii precedente nu e "chiar" suficienta:). zabovesc asupra unui aspect mai exact:

brick top(alan ford)-snatch(2000)

calvin candie(leonardo dicaprio)-django unchained(2012)

"Do you know what "nemesis" means? A righteous infliction of retribution manifested by an appropriate agent. Personified in this case by an 'orrible cunt... me".

dinti galbeni, declamare, priviri mirate ale ascultatorilor, ben-yorick, porci,caini; ma intreb daca proprietarul candieland-ului a calculat in cat timp consuma cainii lui un cadavru...nu as vrea sa ma gasesc niciodata in preajma unor asemenea persoane:)

pentru partea video o insiruire de imagini din fish tank-andrea arnold(2009); fondul sonor este asigurat de california dreamin'-bobby womack-, melodie care se regaseste si in film "dublata" de michael fassbender. am spus eu ca e o scriere aglomerata:)-poate o sa revin candva cu mai multe lucruri despre fish tank;

  

actori pe scena vietii

viata se impleteste cu actiunea filmica si viceversa-ca intr-un matrix incarcat la nesfarsit:); conteaza doar ce culoare are pastila pe care o alegi!

in imagini:

data viitoare si cu sunet:)

ultimul amurg de toamna

cred ca as putea privi si asculta la nesfarsit stropii de ploaie care se izbesc violent de pervazul ferestrei. spun o intreaga poveste, despre oamenii pe care i-au vazut si locurile pe unde au trecut de cand s-au format si pana in momentul in care se istovesc pe pervazul ferestrei, pe peretii neizolati termic ori pe asfaltul ranced. poezia stropilor de ploaie...ma intreb daca bacovia si ai lui chiar credeau prostiile alea cu materia in descompunere;

de la o poezie la alta.

 

departari tangentiale III

dorinta mea de a ma schimba, de a mai remedia pe ici-pe colo unele aspecte, a primit o grea lovitura de dimineata cand am pierdut din nou autobuzul care trebuia sa ma duca la serviciu! asta se traduce de ceva vreme cam asa: trebuie sa trec prin billa sa iau diverse lucruri pentru colegii de la birou-ca parte a pedepsei pentru ca am intarziat! mie imi place asta-e atata liniste si pace in aeroport la orele alea ale diminetii, incat imi vine sa ma asez pe unul din scaunele din salile de asteptare si sa stau si sa privesc; asa pur si simplu; in dimineata asta, lucrul asta mi-a adus aminte de scena de deschidere din dogma(1999-kevin smith) din care o sa si citez aspectul care ma intereseaza( las in engleza, ca daca ma apuc sa traduc iese urat:)

"Loki: ...Here's what I don't get about you. Why do you feel the need to come to this place all the time?

Bartleby: My friend, because this is humanity at its best. Look at them. All that anger, all that mistrust, all that unhappiness... forgotten for that one perfect moment when they get off the plane. See those two? What the guy doesn't know is that the girl cheated on him while she was away.

Loki: She did?

Bartleby: Twice.

Loki: Nice.

Bartleby: But it doesn't matter right now, 'cause they're both just so relieved to be with one another. I like that. I wish they could all feel that way more often.

Loki: This is why I had to come down here this morning? This is why I had to miss my fucking cartoons? You call me and tell me it's important so I can share in your half-ass obsession with a Hallmark moment?..."

kevin smith era in forma maxima pe atunci:)! am lasat pe final si replica lui loki(matt damon) pentru amuzament! prieteni, mare adevar e cuprins in vorbele de mai sus! cum ar silabisi cineva: to-the-air-port;

chill;
 

de ce imi place daniel craig in rolul lui bond

aveam dubii legate de felul in care o sa-mi insir argumentele. am decis sa le enumar asa:

* e ruginit

* are probleme cu bautura

* are probleme cu femeile

* e loial ca un caine

* isi iubeste tara

* te poti baza pe el(nu si daca esti femeie)

* gadgeturile nu i-au otravit sufletul(aici as adauga "inca")

* prefera scoala veche

* nu renunta pana cand nu-si vede misiunea incheiata

daca am omis ceva o sa adaug mai tarziu.

despre ultimul bond cateva impresii-ca tot a ajuns si in america, iar cum alegerile prezidentiale s-au incheiat fara polemici, oamenii se vor inghesui sa-l vada-mai putini vor fi probabil cei de pe coasta de est si dintre cei care l-au votat pe romney:)

sigur, skyfall e un film bun, si nici nu se poate altfel, daca judecam dintr-o perspectiva simpla: mendes-craig-bardem-asta ca sa copiez posterul ala ostentativ al lui eyes wide shut(1999) -cruise-kidman-kubrick. zic bine copiez, pentru ca si skyfall copiaza la greu-dar cum cei implicati in realizarea filmului nu se sfiesc in a recunoaste lucrul asta, nu vad de ce as insista eu pe tema asta. scurt, ca sa nu pierd esentialul: cum spuneam, skyfall e un film bun, vizual iti taie respiratia, cu care mendes a incercat satisfacerea unui numar cat mai mare de iubitori ai filmelor bond din diferite generatii(cred ca i-a reusit). urmeaza dar-urile: "umanizarea" lui craig-bond cu care s-a facut atat tam-tam pare cumva fortat-impusa(se vede din primele cadre), glumele-dialogurile sunt ok dar cateodata nu depasesc nivelul celor din the avengers(2012) spre exemplu, din a doua jumatate tensiunea cumva dispare, directia devine previzibila iar filmul se transforma intr-unul tipic de floricele(adica popcorn). acest ultim aspect nu e neaparat rau, doar ca prin 2006 casino royale a stabilit niste standarde, in materie de bond dar nu numai, pe care skyfall nu prea le atinge.

e greu sa egalezi casino royale(2006). e suficienta scena de mai jos sa-ti dai seama de ce!

  

looper-progresul lui rian johnson iar bruce willis inca e greu de ucis

rian johnson face cu looper(2012) ceea ce a facut refn cu drive cu un an in urma. fara sa puncteze prea mult la capitolul originalitate(sau poate ca si asta rezulta indirect), reuseste sa mixeze cu succes teme si motive de provenienta cinematografica(din sectiunea science-fiction mai ales) unele dintre ele intrate deja in folclor!

mi se pare inutil sa le amintesc, se vad cu ochiul liber:)

la finalul filmului nu-mi scoteam din minte comparatia asta: rian johnson-christopher nolan din perspectiva looper-inception. privit asa johnson pare fratele mai scapatat al lui nolan lasat acasa sa aiba grija de "ai batrani" si fiind nevoit sa se multumeasca cu mai putin, in vreme ce nolan se plimba cu diverse burse prin toata europa. rezultatele se vad: de la exterior looper-inception pare a fi o comparatie intre o casa boiereasca de la noi si palatul de la versailles. mergand spre interior constati insa in cazul versailles-ului ca stralucirea paleste iar zorzoanele sunt cele care ies in fata. mai are rost sa spun ca mie imi plac mai mult casele boieresti?:)
concret despre looper:
-calatoria prin timp e doar un paravan pentru "sacrificii, cat de departe esti dispus sa mergi pentru binele tau, pentru binele celor pe care-i iubesti"! din punctul asta de vedere paradoxul calatoriei in timp invocat de unii pare/este o prostie;
-bruce willis pare sa fi ajuns la varsta la care face ca orice rol sa ii vina ca o manusa(chiar daca in cazul de fata nu e strain de schema die hard), joseph gordon-levitt e din ce in ce mai bun dar mai are ceva pana la a deveni centrul de greutate al unei pelicule(din momentul in care apare willis acesta acapareaza tot), iar pe emily blunt as lua-o acasa(fara ala micu' de o sa-si spuna mai tarziu rainmaker:);
-spatialitatea la johnson e si aici ingradita, fara ca acest lucru sa supere(cum se intampla in brick-2005), pentru ca tensiunea nu scade in intensitate cand atentia privitorului e mutata de la un punct la altul, dand impresia de fluiditate. avem si aici, ca si in brick, trei puncte care determina nu o axa ci mai degraba varfurile unui triunghi: apartamentul lui joseph gordon-levitt-sediul looper-ilor-proprietatea lui emily blunt. hai sa adaug in centru si cafeneaua unde serveste beatrix. asadar, in universul imaginat de johnson actiunea se petrece in interiorul laturilor acestui triunghi-repet, fara ca acest lucru sa supere;
-ca tot pomeneam de nolan-johnson imprumuta de la acesta "efectul de cool" cu care isi condimenteaza filmul-sunt niste scene in care climaxul lasa cu furnicaturi!

daca nu s-a inteles nimic din randurile de mai sus: looper e un film bine inchegat, solid cu care rian johnson pare sa-si fi castigat un oarecare statut de "autor"! ramane de vazut cum se va descurca in viitor:)
unul din filmele care cere deopotriva prequel/sequel si care merita mai mult de o vizionare!