in sfarsit iarna

cand frigul imi patrunde in oase, iar zapada viscolita imi articuleaza trasaturile fetei este foarte bine:)

e ca un craciun venit mai tarziu(nu ala pe stil vechi, ca si ala a trecut) care mai stoarce din grijile cotidiene! griji pe care le lasam pe altadata...

o alternativa la ai se eu te pego dansul; mult mai reusita si cu mai multe succesuri in randul domnisoarelor:)

 

nu-mi gasesc ghilimelele

le-am pierdut pe nu stiu unde si acum sunt sigur ca s-au topit in zapada de afara! drept urmare nu am ghilimele in scrierea asta, iar asta e cu siguranta un lucru bun.
afara, pe strazile maturate de viscol, m-am lasat contopit cu frigul, cu fulgii de nea, cu oamenii care se loveau de mine grabindu-se spre locurile lor calde...sunt invaluit de sentimente bune, chiar daca nu prea pot eu sa ascult colinde sau alte cantece de craciun:)
sa rezum ce vroiam sa spun de fapt: sarbatori fericite, zile frumoase pline de ninsoare si caldura sufleteasca...si fara ghilimele