looper-progresul lui rian johnson iar bruce willis inca e greu de ucis

rian johnson face cu looper(2012) ceea ce a facut refn cu drive cu un an in urma. fara sa puncteze prea mult la capitolul originalitate(sau poate ca si asta rezulta indirect), reuseste sa mixeze cu succes teme si motive de provenienta cinematografica(din sectiunea science-fiction mai ales) unele dintre ele intrate deja in folclor!

mi se pare inutil sa le amintesc, se vad cu ochiul liber:)

la finalul filmului nu-mi scoteam din minte comparatia asta: rian johnson-christopher nolan din perspectiva looper-inception. privit asa johnson pare fratele mai scapatat al lui nolan lasat acasa sa aiba grija de "ai batrani" si fiind nevoit sa se multumeasca cu mai putin, in vreme ce nolan se plimba cu diverse burse prin toata europa. rezultatele se vad: de la exterior looper-inception pare a fi o comparatie intre o casa boiereasca de la noi si palatul de la versailles. mergand spre interior constati insa in cazul versailles-ului ca stralucirea paleste iar zorzoanele sunt cele care ies in fata. mai are rost sa spun ca mie imi plac mai mult casele boieresti?:)
concret despre looper:
-calatoria prin timp e doar un paravan pentru "sacrificii, cat de departe esti dispus sa mergi pentru binele tau, pentru binele celor pe care-i iubesti"! din punctul asta de vedere paradoxul calatoriei in timp invocat de unii pare/este o prostie;
-bruce willis pare sa fi ajuns la varsta la care face ca orice rol sa ii vina ca o manusa(chiar daca in cazul de fata nu e strain de schema die hard), joseph gordon-levitt e din ce in ce mai bun dar mai are ceva pana la a deveni centrul de greutate al unei pelicule(din momentul in care apare willis acesta acapareaza tot), iar pe emily blunt as lua-o acasa(fara ala micu' de o sa-si spuna mai tarziu rainmaker:);
-spatialitatea la johnson e si aici ingradita, fara ca acest lucru sa supere(cum se intampla in brick-2005), pentru ca tensiunea nu scade in intensitate cand atentia privitorului e mutata de la un punct la altul, dand impresia de fluiditate. avem si aici, ca si in brick, trei puncte care determina nu o axa ci mai degraba varfurile unui triunghi: apartamentul lui joseph gordon-levitt-sediul looper-ilor-proprietatea lui emily blunt. hai sa adaug in centru si cafeneaua unde serveste beatrix. asadar, in universul imaginat de johnson actiunea se petrece in interiorul laturilor acestui triunghi-repet, fara ca acest lucru sa supere;
-ca tot pomeneam de nolan-johnson imprumuta de la acesta "efectul de cool" cu care isi condimenteaza filmul-sunt niste scene in care climaxul lasa cu furnicaturi!

daca nu s-a inteles nimic din randurile de mai sus: looper e un film bine inchegat, solid cu care rian johnson pare sa-si fi castigat un oarecare statut de "autor"! ramane de vazut cum se va descurca in viitor:)
unul din filmele care cere deopotriva prequel/sequel si care merita mai mult de o vizionare!