departari tangentiale V

avem o jumatate de rita hayworth, un antonio ricci fericit, o bicicleta fides din 1935(daca ma mai gandesc putin ii scriu si numarul de identificare) care nu apare in cadru, toate intr-o roma in care la dolce vita nici macar vis nu era.

ladri di biciclette(1948)-vittorio de sica

imaginea de mai sus se mai poate interpreta si ca linistea/bucuria dinaintea furtunii; cand lucrurile pareau ca se indreapta, ca intra pe fagasul cel bun pentru antonio si familia lui, bicicleta, care nu apare mai sus, ii este furata. o bicicleta vitala pentru serviciul pe care tocmai si-l gasise; am ajuns la ideea de baza a scrierii asteia: fiecare dintre noi are nevoie de o bicicleta pentru ca universul lui sa functioneze, sa aiba sens, sa ruleze-asta ca sa fiu in ton. cand un astfel de propulsor este pierdut, tot ce-am cladit in jurul nostru se clatina-sigur, asta nu duce si la o iminenta prabusire a universului, mai sunt destui piloni care sa-l sustina, dar expresia: "lucrurile nu vor mai fi la fel" te macina, iti goleste mintea de ratiunea ramasa si te impinge in final la actiuni necugetate. asta e drama lui antonio la care participa din plin si fiul sau bruno.

sa avem grija de biciclete, deci!

sa ramanem tot in alb si negru si intr-o nota mai optimista(trecem catre hollywood:). ne vom auzi dupa o perioada ceva mai indelungata.

  

vremuri cromwelliene

se uita ca intelectualii sunt sedusi de oameni puternici, de oameni sub ocrotirea carora isi pot manifesta liber si nestingheriti pornirile artistice! e nevoie de simbioza asta, chiar daca ulterior intre rotitele mecanismului artistic poate sa mai apara cate un decalaj! apoi mai sunt compromisurile, firesti si ele intr-un asemenea angrenaj; compromisurile, in viziunea mea romantata, nu au urmari belicoase ori ostentative. tot romantat consider ca intelectualii sunt naivi; 

de ceva vreme am devenit un pesimist incurabil; tocmai de asta vin si spun ca nu as vrea sa traiesc momentul in care hoitul cuiva va fi dezgropat si cocotat langa cartoful din piata revolutiei!

hai sa ingropam pentru moment ultimele cuvinte:) give it to me one more time!

 

a scanner darkly

mie asta cu acta imi seamana cu rosia montana in privinta confuziei create! confuzie care consta, culmea, din lipsa de informare coerenta; sau poate ca nu se doreste asta...pentru mine, un pirat fara ochi de sticla si cu un cutit confectionat dintr-o bucata de lemn, viitorul pare ca se apropie de cel prezentat in a scanner darkly;

prieteni, se pare ca m-am pripit cand am spus ca artic monkeys a luat-o la vale; dupa o ascultare mai atenta a ultimului album, dar si a celorlalte melodii aditionale acestuia mi-am dat seama ca ma insel si ca formatia merge intr-o directie buna! viitorul ne va spune mai multe:)

 

fata cu reactiunea 2

comunismului i-au trebuit mai bine de 40 de ani sa fie contestat, capitalismului vreo 20. avand in vedere diferentele si perioadele in care s-au perindat acestea,intre intervalele mai sus amintite eu as pune egal! sa nu abat interesul in alta parte; in piata nu am ajuns inca, sper sa ajung azi sau maine, nu datorita unei porniri antibasesciene, ca de vreo doi ani sunt cam pro, ci mai degraba unei dorinte de reformare, unei dorinte de a le aminti celor de sus ca mai suntem si noi pe aici, cei asupra carora se revarsa hotararile de la mesele rotunde! suna plagiate rau ultimele cuvinte, dar n-am ce-i face:) 

nu poti trai vesnic intr-o lume proprie, ferita de intemperii, asa cum fac eu de ceva vreme! vorba lui hagi: "daca ti-e frica de urs, nu intri in padure!"

80 reprezinta extensia mai cool  a anilor 60! si la ei si la noi...

 

cote de nivel

cand esti mic fericirea  se metamorfozeaza intr-un pahar cu lapte! nici nu ai nevoie de mai mult...laptele meu, fotbalistic vorbind, a fost(sunt nevoit sa vorbesc la trecut) universitatea craiova! un lapte amar de cele mai multe ori, dar pe care l-am baut mereu...glumeam eu spunand ca urmatorul titlu al stiintei va fi dupa ce mor eu, dar sa fiu contemporan cu destramarea ei mai greu de inchipuit! sunt sigur ca lucrurile se vor schimba; intrebarea e cand...

pana atunci hala madrid, forza milan si go liverpool:))

imi place melodia de mai jos, poate pentru ca e ceva ce nu ascult in fiecare zi; dar videoclipul nu e o forma de arta cum pretind unii! forma de arta se gaseste mai greu zilele astea, iar daca se gaseste i se pune in carca povara nonconformismului, a excentricitatii-si nu tot ce e nonconformist e genial; ok, sa ascultam muzica:)

 

forme fara fond

multa vreme am crezut ca daca cineva vine cu o fundatie pe care tu sa-ti inalti o cladire, lucrurile or sa evolueze bine. adica tu ai deja baza si teoretic mai departe ar trebui sa fie simplu. numai ca lucrurile nu stau chiar asa; te bazezi pe o fundatie pe care nu o prea cunosti-nu stii grosimea radierului, materialele folosite, ori daca ai si un subsol! in linii mari cam asta e problema societatii noastre, conform cu mine. ar trebui sa cautam inca o data in interior si sa nu ne simtim jenati de ceea ce gasim acolo. nu e prea tarziu inca...

alte recomandari(de data asta cinematografice):

bronson(2008)

si sa mai ramanem putin in plasa lui lumet:

                                                      

serpico(1973)

nu parasim anii '70! dam o fuga pana in anglia acelor vremuri si-i gasim pe...who?! pe the who:)

 

butterfly with bullet wings

"copiii se pricep cel mai bine la razboi! il experimenteaza in fiecare zi."

stirea de acum cateva zile cu atacul nord coreei asupra unei zone(?) din coreea de sud si comentariile unora m-au intristat! astia au ramas inca in perioda in care se jucau cu tancuri si avioane de hartie; acum e diferit, sunt implicate vieti omenesti! apropo de razboi, m-am gandit nu o data, cum e sa traiesti cu teroare; sa traiesti auzind zilnic raiduri aeriene si focuri de arma! n-as putea suporta...sper sa gandeasca si altii la fel! 

oamenii sunt grabiti si in graba asta nu mai au timp si isi indeasa mizeriile fiecare in vestiarul sau! omul modern isi stabileste un tel si nu renunta pana nu si-l indeplineste...indiferent de riscuri! cu toate astea nu mi-am pierdut inca increderea in noi, oamenii!

sa inchei intr-o nota optimista: mi-am cumparat telefonul de care vorbeam acum cateva saptamani(de la alta sursa), iar de tigari(si foc) puteam sa fac rost fara numar la concertul aniversar trooper de acum o saptamana!

de partea video se ocupa niste amici mai vechi ai mei!

The Clash - Guns of Brixton
Încărcat de catalin 

vinil papillon

cineva spunea referindu-se la mircea eliade, ca scrierile acestuia din romania sunt superioare scrierilor sale ulterioare din strainatate! si sa nu uitam ca in vest eliade si-a dobandit nemurirea....inclin sa dau dreptate afirmatiilor de mai sus, desi nu sunt familiarizat atat de mult cu operele lui eliade, pentru ca pur si simplu scrierile in forma lor pura, virgina, neslefuite sunt cele mai frumoase si profunde, adesea ignorate de cei mai multi, ca mai apoi sa fie recunoscute drept punct de plecare, drept fundamentul operelor viitoare. mergand pe principiul asta nicioadata nu mi-a placut "enigma otiliei" a lui calinescu- e scrisa cu prea mult creier(parerea mea).
ideea e ca orice am face in viata, nu ne putem nega niciodata radacinile; ele ne definesc, ne dau identitate!

p.s: observ ca altii au mult mai multa incredere in mine decat voi avea eu vreodata! hmm...

uite o formatie care da lectii si unora de pe afara! cea mai buna de pe la noi si nu-mi vine sa cred ca nu am avut-o in nicio scriere de-a mea! shame on me:) pe mai incolo...

  

downshifting

mi-am adus astazi aminte de cum a decurs interviul pentru serviciul pe care-l am si acum! in perioada aia lucram deja undeva, dar cand mi s-a ivit o oportunitate, am zis sa nu o refuz(eram si eu mai tanar pe-atunci)! deci interviul a fost cam asa: "noi te vrem!"-"ok", am zis eu, "sa-mi dau demisia iar apoi vorbim"! treaba s-a rezolvat in cateva zile(nu mai spun ce greu mi-a fost sa plec de la vechiul serviciu, desi eram acolo doar de vreo doua luni) si imi aduc aminte ca eram asa de entuziasmat, incat simteam ca pot sa misc muntii din loc. mi-au taiat repede elanul un sef ciudat si o atmosfera inchisa de la noul birou! acum lucrurile sunt mai ok, ori m-am obisnuit eu cu rutina(cred ca putin din amandoua). tot azi, ma gandeam ca am invat cinci ani(socotind doar facultatea) ca sa stau zece ore pe scaun la birou. "da, dar stai pe scaun!", parca o aud pe maica-mea.
de mine se ocupa dumnezeu si corina! cu primul n-am mai vorbit de ceva vreme, dar e inca langa mine! cu sefa corina am mai vorbit acum cateva luni, dar nu ne-am mai vazut de mai bine de un an! ultima data cand am vorbit la telefon i-am zis ca o sa vin sa mai vorbim si noi tete-a-tete, dar nici pana acum nu m-am tinut de cuvant...
pana o sa apuc eu sa practic ce spune in titlu mai dureaza, pentru ca habar n-am sa fac bani altfel decat muncind, iar banii sunt un element esential al vietii asteia-din pacate! pe altadata...

  

dincolo-uri si mda-uri

cine naiba zicea chestia aia cu "dati-mi un punct de sprijin si bla bla bla "?!! nu-mi aduc aminte acum....si ma mai doare si burta de la iaurturi cu te miri ce arome, ciocolata, parizer, bere, vin, etc-uri. mai sunt si obosit de la hattrick-ul de la serviciu de saptamana asta(cum imi spunea amuzat un prieten) si de la ceva examene(trecute si viitoare)! mi se pare mie sau cluburile din bucuresti s-au cam "imbacsit"?! oi fi imbatranit eu sau... neahh:))
urasc uniformizarile, globalizarea, chestiile astea eco...."ceai eco de levantica!!" mda
de la mondial n-am reusit sa mai vad meciuri, dar m-au bucurat eliminarea italiei si mai ales a frantei; nu sunt rautacios, dar nu poti pacali la nesfarsit fotbalul! in fine, meciuri tari in optimi, sper sa prind cateva...
pe-aia cu pensiile o las pentru alta data!
departari din nou...de mine, de noi!

nu inteleg de se plang oamenii, "humbug" e un album foarte tare, cu melodii care te prind intr-un mod ciudat:) ciao

   

momente de inertie

tipul din stanga sunt eu...mereu nestatornic, mereu visator, mereu arogant, mereu egoist! am inselat multe asteptari si mi-am inselat multe asteptari, dar ce mai conteaza..."te-ai schimbat mult"!
"Traim din amintiri, hibernam în vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne pastram calmul..."
     poate ca in cele din urma mi-e doar teama...
 

perfectiunile unui ciob de sticla

tin in palma un ciob de sticla...cu teama, cu frustrare-cu teama sa nu-l scap, cu frustrarea ca odata era mai mult decat un ciob...marginile lui crestate imi ranesc palma, iar sangele se scurge nestingherit!
ca de fiecare data am luat deciziile incorecte, iar remuscarile ma consuma!
sper sa mai vada cineva "perfectiunile"