major major

am mai pomenit aici despre filmul asta iar la momentul respectiv imi spuneam ca o sa revin  asupra lui. cred ca a sosit momentul ala:)

catch-22-1970-mike nichols este chemat din nou sa ia cuvantul; sa auzim ce are de spus intr-un montaj inspirat. un film aruncat pe nedrept intr-un colt al anonimilor...

  

fuga prin porumbi-despre recentul anderson si inca altele

prieteni, de putina vreme mi-am redescoperit o pasiune pe care o credeam demult uitata ori disparuta printre meandrele  cotidiene, anume cititul. nu, nu ma refer la cititul revistelor din nu-stiu-ce sali de asteptare, ori a presei electronice, care intre noi fie vorba, in cele mai multe cazuri, e mediocra. despre altceva este vorba: am facut rost de doua carti, iar de cand am inceput sa citesc, pana sa adorm, il am pe neagu djuvara care-mi sopteste intr-o ureche ca intemeietorul tarii romanesti e cuman la origini, iar in cealalta il am pe nae ionescu(nume caragialesc prin excelenta, insa persoana e departe de banalitatea numelui) care-mi spune despre bogata lui experienta...ziaristica(filosofica pe alocuri:). lecturi agreabile, fluide fara artificii stilistice-cei doi scriu precum vorbesc si gandesc. pe neagu djuvara il urmaream la tv, iar acum cand ii citesc randurile il simt de parca ar vorbi langa mine; pe nae ionescu n-am avut, bineinteles, ocazia sa-l urmaresc live, insa e de ajuns ca stiu ce oameni a format  ca sa-mi para rau! nu vorbim aici despre orientarile politice in privinta celor doi!

revin putin la aspectul cuman al lui basarab I-si daca e asa ce? ne face pe noi mai putin romani?! in privinta istoriei noastre observ un circuit inchis apropo de abordarilor faptelor, incat ai impresia ca te lovesti de un zid in orice directie ai merge. ori, dupa cate observ eu, caracteristica cea mai importanta a noastra si a limbii noastre e elasticitatea-flexibilitatea-fenomenul de mestecare, inghitire si apoi regurgitare a "nutretului" provenit de pe felurite pajisti! asa am supravietuit mii de ani si asa o vom face si de acum incolo-eu asa sper!

despre moonrise kingdom(2012-wes anderson) acum cateva cuvinte-pentru ca in sfarsit am reusit sa-l vad! fara indoiala un film tipic ce poarta sigiliul deja consacrat al regizorului sus numit. cred, sper sa nu gresesc, ca e primul film al lui anderson unde owen wilson nu are nicio contributie. ii regasim insa, gata de actiune, pe vesnicii andersonieni bill murray si  jason schwartzman. castigul mai cuprinde o pleiada de actori, dintre care m-as multumi sa-i mentionez pe ed norton si bruce willis-fara a minimaliza contributia celorlalti.

ce e cu filmul asta? dupa umila-mi parere nu mare lucru; sa ma explic( in putine cuvinte- ca deja m-am intins cu scrierea asta mai mult decat planuiam): pare-se ca in filmul asta wes anderson s-a "abandonat" mai mult decat in precedentele aspectului stilistic, cinematografic-cauta cu infrigurare stop-cadruri, unghiuri, lumini, culori lasand interactiunea noastra cu personajele lui undeva in casuta aia din varful copacului din tabara cercetasilor. filmele lui anterioare ne-au facut cunoscute deja personajele si aspiratiile acestora-pe care le vedem si in moonrise kingdom! nimic nou pana aici, nici nu vreau altceva, fiind vorba de sigiliul mai sus amintit! dar ce facem cu empatia? sentimentul de basm-fantezie-poezie nu e suficient.

in concluzie: un film perfect si cam atat! daca ar fi sa extrapolez o sintagma primita pe mail cu privire la un alt film si regizor, ea ar suna cam asa: "e usor sa faci filme bune cand te numesti wes anderson!"

glamorous! 

in imagini

cronologic inlantuite;

mentiune( tot inlantuita): un an eminamente sportiv-badea e multimea si multimea e badea-pe federer nu-l suport, dar asta se pare ca nu-i afecteaza performantele sportive-rusia m-a indepartat de castigarea unui pariu-sandra e cea mai tare!

catalizari cronice

-prieteni, fara indoiala evenimentul saptamanii trecute(pentru mine) a fost repatrierea girafei "antipatice"! lasase un loc pustiu in fata muzeului si mi-era dor s-o vad dimineata in drum spre serviciu. sper ca loviturile primite sa-i fi intarit "spiritul" in eventualitatea unui nou atac:)

-hotarat lucru, s-au terminat vacantele pentru ca megapolisul e de ieri iarasi un vulcan 4x4 gata oricand de eruptie-mai ales daca 4x4 din fata are un start lent la ivirea culorii verzi!

-ma tot intreb, din cand in cand, ce s-ar fi intamplat daca cezar si burebista s-ar fi intalnit in aceea batalie care n-a mai avut loc! cred ca victoria ar fi bucurat posteritatea cu mai multe informatii despre daci; 

-astia de la aeroport acum i-au masuri de securitate cu privire la spatiul adiacent aferent acestuia. din pacate pentru unii un pic prea tarziu!

citesc ca videoclipul de mai jos e semnat de tudor giurgiu; nu-i cine stie ce, dar am zis sa amintesc:)

  

greu de ucis varianta JCVD

-what kind of a name is chance?

-...my momma took one...

pentru a fi redata corect, ultima replica trebuie sa se citeasca avand in minte felul de a vorbi al lui arnold in terminator:)

oricat si-ar dori mircea badea, nu el este inventatorul spagatului intre scaune! primul film pe taram american al lui john woo avandu-l drept protagonist pe jean-claude van damme, hard target(1993), nu ni-l arata pe acesta din urma facand spagatul intre doua scaune ca in bloodsport(1988), dar nici nu-i nevoie:) 

hard target a explodat la lansare in box office-ul american intr-o vara care a mai cunoscut premiere ca the fugitive ori jurassic park. criticii l-au primit de asemenea bine; eu daca il mai prind azi la tv las totul deoparte si pentru mai bine de o ora si jumatate(taind pauzele publicitare inerente) ma las purtat de film. de ce? pentru ca imi aduce aminte de vremurile alea cand ne strangeam sa veneram vcr-ul, dar mai ales vhs-urile! sigur ca hard target contine scene neverosimile, comice de-a dreptul dupa standardele actuale, dar mie nu-mi pasa, pentru ca intr-un new orleans-louisiana(incercata iarasi de uragane astazi) se poate intampla orice;

give the movie a chance:)

cuveniri

se mai intrebau unii de ce romania e singura tara latina care nu are carnaval. ori traditia de carnaval; se pare ca radu mazare vrea sa scoata intrebare asta, si asa fara rost, din uz! 

altfel spus, daca nu se duce mazare la rio, vine rio la mazare- ceea ce n-ar fi in totalitate rau, daca s-ar respecta niste etichete-nu foarte multe! etichetele de care vorbesc le poate sesiza oricine cu ochiul liber:)

alt megaloman, de data asta mai aproape de mine si de interesele mele, sorin oprescu, care vrea sa le aduca bucurestenilor lui iubiti si mai mult beton. beton de toate felurile: rutier, simplu, armat. e bun si betonul, oricine e de acord cu asta, mai ales pentru viitorul imediat, dar mai trebuie si el asezonat cu ceva-si nu ma refer la tonete de ziare de zeci de mii de euro amplasate in parcuri; primaria bucurestiului dispune de foarte multi bani; cheltuiti/investiti bine ar putea face orasul sa devina intr-adevar unul al locuitorilor. al tuturor-inclusiv al pietonilor:)

oricand e timp si spatiu pentru dire straits;

  

9 oameni furiosi

titlul scrierii asteia nu-mi apartine(nascocirea lui), l-am zarit intr-un articol astazi prin presa electronica si mi-a ramas in minte! inutil sa spun la ce facea referire articolul cu pricina; 

9 oameni furiosi se potriveste insa si descrierii sumare a alui mai cult classic dintre filme-alaturi de assault on precinct 13 din 1976 al lui carpenter. este vorba despre the warriors(1979) al lui walter hill. alaturarea nu e lipsita de sens-amandoua sufera de claustrofobie, fiecare in felul sau, iar mixajul new york-los angeles, cum necum, e prezent iarasi la mine.

cam atat; am spus ca e o descriere sumara:) 

dar despre carpenter si filmele sale sper sa vin odata cu mai mult decat schite;

warriooors come out to plaaay!!