prieteni, de putina vreme mi-am redescoperit o pasiune pe care o credeam demult uitata ori disparuta printre meandrele cotidiene, anume cititul. nu, nu ma refer la cititul revistelor din nu-stiu-ce sali de asteptare, ori a presei electronice, care intre noi fie vorba, in cele mai multe cazuri, e mediocra. despre altceva este vorba: am facut rost de doua carti, iar de cand am inceput sa citesc, pana sa adorm, il am pe neagu djuvara care-mi sopteste intr-o ureche ca intemeietorul tarii romanesti e cuman la origini, iar in cealalta il am pe nae ionescu(nume caragialesc prin excelenta, insa persoana e departe de banalitatea numelui) care-mi spune despre bogata lui experienta...ziaristica(filosofica pe alocuri:). lecturi agreabile, fluide fara artificii stilistice-cei doi scriu precum vorbesc si gandesc. pe neagu djuvara il urmaream la tv, iar acum cand ii citesc randurile il simt de parca ar vorbi langa mine; pe nae ionescu n-am avut, bineinteles, ocazia sa-l urmaresc live, insa e de ajuns ca stiu ce oameni a format ca sa-mi para rau! nu vorbim aici despre orientarile politice in privinta celor doi!
revin putin la aspectul cuman al lui basarab I-si daca e asa ce? ne face pe noi mai putin romani?! in privinta istoriei noastre observ un circuit inchis apropo de abordarilor faptelor, incat ai impresia ca te lovesti de un zid in orice directie ai merge. ori, dupa cate observ eu, caracteristica cea mai importanta a noastra si a limbii noastre e elasticitatea-flexibilitatea-fenomenul de mestecare, inghitire si apoi regurgitare a "nutretului" provenit de pe felurite pajisti! asa am supravietuit mii de ani si asa o vom face si de acum incolo-eu asa sper!
despre moonrise kingdom(2012-wes anderson) acum cateva cuvinte-pentru ca in sfarsit am reusit sa-l vad! fara indoiala un film tipic ce poarta sigiliul deja consacrat al regizorului sus numit. cred, sper sa nu gresesc, ca e primul film al lui anderson unde owen wilson nu are nicio contributie. ii regasim insa, gata de actiune, pe vesnicii andersonieni bill murray si jason schwartzman. castigul mai cuprinde o pleiada de actori, dintre care m-as multumi sa-i mentionez pe ed norton si bruce willis-fara a minimaliza contributia celorlalti.
ce e cu filmul asta? dupa umila-mi parere nu mare lucru; sa ma explic( in putine cuvinte- ca deja m-am intins cu scrierea asta mai mult decat planuiam): pare-se ca in filmul asta wes anderson s-a "abandonat" mai mult decat in precedentele aspectului stilistic, cinematografic-cauta cu infrigurare stop-cadruri, unghiuri, lumini, culori lasand interactiunea noastra cu personajele lui undeva in casuta aia din varful copacului din tabara cercetasilor. filmele lui anterioare ne-au facut cunoscute deja personajele si aspiratiile acestora-pe care le vedem si in moonrise kingdom! nimic nou pana aici, nici nu vreau altceva, fiind vorba de sigiliul mai sus amintit! dar ce facem cu empatia? sentimentul de basm-fantezie-poezie nu e suficient.
in concluzie: un film perfect si cam atat! daca ar fi sa extrapolez o sintagma primita pe mail cu privire la un alt film si regizor, ea ar suna cam asa: "e usor sa faci filme bune cand te numesti wes anderson!"
glamorous!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu