downshifting

mi-am adus astazi aminte de cum a decurs interviul pentru serviciul pe care-l am si acum! in perioada aia lucram deja undeva, dar cand mi s-a ivit o oportunitate, am zis sa nu o refuz(eram si eu mai tanar pe-atunci)! deci interviul a fost cam asa: "noi te vrem!"-"ok", am zis eu, "sa-mi dau demisia iar apoi vorbim"! treaba s-a rezolvat in cateva zile(nu mai spun ce greu mi-a fost sa plec de la vechiul serviciu, desi eram acolo doar de vreo doua luni) si imi aduc aminte ca eram asa de entuziasmat, incat simteam ca pot sa misc muntii din loc. mi-au taiat repede elanul un sef ciudat si o atmosfera inchisa de la noul birou! acum lucrurile sunt mai ok, ori m-am obisnuit eu cu rutina(cred ca putin din amandoua). tot azi, ma gandeam ca am invat cinci ani(socotind doar facultatea) ca sa stau zece ore pe scaun la birou. "da, dar stai pe scaun!", parca o aud pe maica-mea.
de mine se ocupa dumnezeu si corina! cu primul n-am mai vorbit de ceva vreme, dar e inca langa mine! cu sefa corina am mai vorbit acum cateva luni, dar nu ne-am mai vazut de mai bine de un an! ultima data cand am vorbit la telefon i-am zis ca o sa vin sa mai vorbim si noi tete-a-tete, dar nici pana acum nu m-am tinut de cuvant...
pana o sa apuc eu sa practic ce spune in titlu mai dureaza, pentru ca habar n-am sa fac bani altfel decat muncind, iar banii sunt un element esential al vietii asteia-din pacate! pe altadata...