lupte se dau peste tot; se dau si in tine si in mine...cateodata pierzi, alteori castigi, in luptele cu tine ori cu ceilalti!
darren aronofsky n-a castigat niciodata o lupta! adica personajele din filmele lui: pi, requiem for a dream, the fountain, the wrestler si black swan...compromise inainte de genericul de inceput! nina sayers(natalie portman) nu face exceptie!da, incerc cateva cuvinte despre black swan.
nu va speriati, natalie portman nu a intrat la apa si nici nu s-a transformat intr-o lebada neagra, asa cum ar sugera poza din stanga(desi ar fi o lebada frumoasa:)! mai are cineva sentimentul de claustrofobie cand se uita la un film al lui aronofsky? eu cam da...inceputul abrupt cu tensiune exploziva mi-au dat impresia ca ma aflu intr-un lift ale carui lumini s-au stins si care a ramas suspendat intre etaje! black swan evolueaza, ca si precedentele filme de altfel, dupa o curba gaussiana: se pleaca dintr-un stadiu primar, se ajunge in varf, dupa care se coboara! cand se ajunge in varf actorilor(personajelor, deh) li se cere sa aleaga: fa asta, ori fa asta! tu stii ca e mai bine sa faci asta, dar stii de asemenea ca vei trai cu regrete mai tarziu, asa ca inevitabil alegi calea cealalta! pe langa stereotipurile de care nu-l credeam in stare pe aronofsky, cam despre asta e vorba in black swan! despre lupte interioare si exterioare aduse in contemporalitate, de data asta in culisele lumii baletului! sa inchei ca trebuie sa fug undeva: multe clisee, destul de monoplan, cu destule inexactitati si extrem de previzibil! posibil cel mai slab film al celui caruia tot i-am spus numele pe aici:))
nu cred ca am spus, asa ca spun acum: la multi ani!!!
niste englezi simpatici! pa
