numai bune de vazut noaptea

Sesiune cinefilă: filme de speriat! 

Adina

Cred că am trăit mai multe soiuri de spaime uitându-mă la: The Blair witch Project, Camera 1408, A tale of two sisters, incredibilul Three Extremes, Shinning sau chiar The Others. Iar ca să măsluiesc un vechi dicton tolstoiesc, nicio sperietură nu se aseamănă cu alta, la horror pur nu prea mă uit, cu condiția să fie asiatic și genial sau englezesc și incredibil de comic. 

Trifoi cu patru foi

The Evil Dead (1981)

Primul la care m-am gândit a fost Drag Me to Hell, dar nu-i destul de scary. Pe filiera Sam Raimi am ajuns la debutul The Evil Dead, un low-budget inventiv, sinistru și cu efecte speciale atât de proaste, încât n-ai cum să-l iubești. Câțiva puștani ajung la o cabană izolată din pădure, găsesc o Book of the Dead înăuntru și citesc din ea și all hell breaks loose, în forma pușitlor tranformați în zombi sau demoni greu-de-ucis. Vă asigur, dimensiunea coșmarescă a acestei povești clasice e cât se poate de particulară, distilată într-un moment cu o femeie posedată și ciopârțită care râde într-un fel atât de artificial încât îți stă râsul în gât. Ash, singurul nedemonizat, ține filmul pe umerii lui, fără replici, doar cu priviri care variază de la teroare, la șoc, la superioritate (când dă cu drujba în ceva și nimerește). Plus, creaturile descompuse de la sfârșit sunt animate în stop-motion!

Marian

M-a speriat: IT by Stephen King

Am descoperit filmele horror de mic copil, mai exact pe la 10-11 ani când ProTv-ul a început să emită. Cu ocazia importării Halloween-ului, postul difuza filme horror memorabile (Halloween, Nightmare on Elm Street...) iar eu le devoram până târziu în noapte. Nu eram îngrozit, nu mă speriam, ci dimpotrivă îmi plăcea. Totul a mers bine până când au difuzat IT. Nu ştiam nimic de film şi chiar mă gândeam că nu e o mare grozăvie, dar când am văzut clownul ala sinistru cu dinţii ascuţiţi, care atrăgea copiii spre o gură de canal am fost pur şi simplu îngrozit (nici azi nu-mi plac clownii). Câteva nopţi la rând am avut coşmaruri şi pentru mine şi în ziua de azi IT este un film înspăimântător (probabil şi pentru că n-am avut curajul să-l văd până la capăt).

Radu

Cu ocazia Halloween-ului, o nouă sesiune cinefilă. Filme care ne-au băgat în sperieţi.
N-aş putea să spun că am fost pe deplin satisfăcut de vreun film horror până în prezent, însă dintre cele văzute, în topul meu, pe primul loc rămâne The Blairwitch Project. Fără scary monsters, a reuşit să mă scuture destul de bine jucându-se cu imaginaţia mea folosind doar beznă, zgomote creepy şi panica protagoniştilor. Un scenariu pe cât de simplu, pe atât de înfiorător.
Pe locul doi, foarte socantă mi s-a părut producţia franceză Martyrs (2008). Film cu adevărat crunt, care după vizionare m-a făcut să mă simt aiurea ceva vreme. Nu ştiu dacă m-aş mai încumenta să-l revăd. Şi ca să fie trei.. hai patru, îmi zboară gându pe moment la The Exorcist (1973) şi Dead End (2003). Cam astea ar fi, aşa spuse pe fugă.

Cimpanu Cosmin

Fiind vorba de Holloween si filme care ne-au bagat in sperieti, primul titlu care mi-a venit in minte a fost A Nightmare on Elm Street. O sa aduc in discutie prima parte a seriei produsa in anul 1984. Gandul mi-a zburat inspre acest film si pentru ca mi se pare ca se incadreaza perfect in atmosfera de tip Holloween. Un horror clasic, impresionant pentru vremea lui, si cu o poveste care te tine conectat. Pentru cunoscatori, numele lui Freddy Krueger este posibil sa starneasca nostalgii, pentru cei care aud pentru prima data de A Nightmare on Elm Street, o sa spun ca acesta este  “ucigasul din vis”. Actiunea este despre cum personajele filmului sunt ucise de catre Freddy, dar toate crimele se petrec in timpul in care acestia dorm. Ca si atmosfera, A Nightmare on Elm Street este perfect de vizionat de Holloween, este un clasic cinematografic, si pot spune ca pe mine, vizionandu-l atunci cand aveam 12 ani, m-a ingrozit la propriu.


Khronos

Ei bine nu e chiar horror, e mai mult comedie neagră, dar e undeva sus în clasamentul personal. The Shining, cu unul din cele mai simpatice roluri ale lui Nicholson.
Wendy Torrance: Please! Don't hurt me!
Jack Torrance: I'm not gonna hurt you.
Wendy Torrance: Stay away from me!
Jack Torrance: Wendy? Darling? Light, of my life. I'm not gonna hurt ya. You didn't let me finish my sentence. I said, I'm not gonna hurt ya. I'm just going to bash your brains in.

Danny Torrance: Redrum. Redrum. Redrum.

Piratul Cinefil

As fi vrut sa vad recent un film cu tematica de Hallowen chiar acel Trick 'r Treat de acum 2 ani J dar nu m-am incumetat asa ca va povestesc altceva.  

Mai exact de chestia care m-a speriat in “copilarie” : cred ca primul film horror “vizionat” a fost sf-ul de groaza Alien sincer l-am vazut mai mult de sub plapuma J) , cum sa nu te sperie chestia asta hidoasa mai urata ca un cosmar respectat.

Cătălin-Stalker

cand ai vreo zece anisori si te furisezi de parinti impreuna cu fratele si cei doi verisori sa vezi pe la vreo 12 noaptea "warlock: the armageddon", inseamna ca nu stii ce-i frica! de unde, trei zile n-am reusit sa mai dorm dupa ce am vazut filmul! nu stiu ce impact ar mai avea asupra mea o vizionare a lui acum, dar stiu sigur ca filmul mai sus numit ocupa primul loc in topul filmelor care m-au bagat in sperieti!

Cineblog

Încercând să nu sun clişeic, voi evita să fac referire la The Exorcist, Jaws sau Psycho. Deşi horror-urile au ca scop înspăimântarea publicului, apreciez mult mai mult thrillerele, pentru că se joacă altfel cu nervii şi mintea bolnavă a spectatorului. În acest sens voi aminit un film care consider că se află la graniţa dintre cele două genuri: Rosemary’s Baby (1968). Un film macabru, ce îţi macină nervii mai ales prin tertipuri de ordin psihologic. Am rămas marcat de faptul că filmul nu face uz de elementul surpriză pentru a-ţi provoca o spaimă serioasă. Atmosfera este chiar bizară, aducându-mi aminte de mult mai relaxantul film al lui Roman Polanski, Cul-de-sac (1963); spun “relaxantul” doar în comparaţie cu Rosemary’s Baby! Farmecul scenariului constă în faptul că spectatorului îi este inoculat finalul încă din prima parte a filmului, totul transformându-se într-o alunecare inevitabilă către acesta.

Tomata cu scufiță

N-am mai văzut un film de groază de multă vreme. Adică a trecut mult de la perioada în care nu ocoleam filmele de groază. Cam vreo 5 ani așa. Am văzut filme cu sânge, da' în afară de House of wax (care n-a fost nu știu ce), chiar nu mai sunt la curent cu ce-a produs cinematografia pe acest segment.

Da' asta nu înseamnă că nu pot răspunde la provocarea Adinei, că doar până atunci au existat filme pe care le-am visat și care nu m-au lăsat să ies pe întuneric din casă. Cel mai cel a fost The Grudge. L-am văzut cu o prietenă și în seara în care l-am văzut, am fost ok, însă a doua noapte, când am rămas singură acasă, și în toate nopțile din săptămâna care a urmat, chit că nu eram singură, eu o auzeam pe aia cu părul negru care cobora șerpuitor pe scări și scotea un sunet pe care nu-mi doresc să-l mai aud. :)) Cine a văzut filmul știe despre ce vorbesc. Tot din genul ăsta, un horror mai aparte a fost The Ring... fără sânge, da’ băga teroarea în mine fie că-l vedea în mijlocul zilei la ora 15 sau noaptea la ora 2 cu încă 5 prietene și cu becul aprins.

Evident nu pot lăsa pe dinafară The Blair Witch Project, pe care nu l-am înțeles prea bine, dar nici nu vreau să mă uit încă o dată ca să-l pot pricepe.

Ah, și, ca fapt divers, când eram mică mică, îmi era frică de mâna din Familia Adams, care nu e film de groază. :))

Jovi

Tema Adinei de azi chiar m-a pus în dificultate, mai ales că de principiu nu prea urmăresc filme horror, îl am mereu pe băieţel prin preajma şi nu vreau să îl sperii inutil. Când e vorba de speriat în filme, îmi aduc aminte filmele video văzute înainte de 1989, pe vremea când aveam vreo 10 ani, şi când într-o curte de la ţară se proiectau (pentru toată uliţa) filme de tot genul. Şi acum mă urmăreşte un film (nu îi ştiu numele, nu am aflat nimic despre el) în care un personaj uman negativ omora tot ce prindea în cale, scena finală fiind o veritabilă tăiere de cap, filmată cu toate amănuntele posibile :D

Dar pentru că trebuie să fac o recomandare vă las în compania „Zombie Strippers!”, pentru a combina tema cu plăcerea (un film excepţional de... slab):

Andres

Cu ocazia acestei minunate sesiuni va recomand The Descent. Prima impresie dupa vizionarea filmului a fost ca nu am mai vazut de mult un film horror in adevaratul sens al cuvantului. Si am vazut ceva filme, asa-zise de groaza, la care ori radeam ori ma plictiseam si ajungeam la final sa ma intreb cum de am avut rabdare... The Descent este unul dintre filmele care te prinde si in final ramai cu senzatia de teama, uimire, puls marit...
Am ramas prinsa in scaun de la prima faza “brusca” din film. Nu am sarit de pe scaun, insa mi-a iesit un WTF! La a 2a faza am speriat-o pe sora-mea. Care sunt acestea? Nu va zic!
Nu e un film pentru cei slabi de inima, pentru claustrofobi, pentru cei care se sperie cand vad membre rupte, intestine, sange in general. Pentru voi ceilalti vi-l recomand cu sonorul dat tare si pe intuneric!
Trailerul:

rosu si negru

Kevin Prince a fost pe acid duminica! bine ca a fost introdus pe teren doar din minutul 45:)
greu cu milanul asta!
 



imi spuneam ca daca ar fi vreodata sa parasesc pamantul pentru alta planeta, as lua musai cu mine melodia celor de la black sabbath, paranoid!
si ce o sa ascultam mai jos ar intra intr-o eventuala arca!
 

kung fu la ingramadeala

sa incepem binisor...nu o sa "walk the earth like caine in kung fu", ci o sa mentionez cateva titluri care de-a lungul timpului mi-au ramas in minte;

fara doar si poate, filmul meu favorit de la litera K este kung fu hustle(2004), pe care l-am si ales drept primul mentionat in aceasta inlantuire de scrieri tematice.

trailer in germana(din care eu nu inteleg o boaba)... pentru ca germana suna hard rock si imi aduce aminte de pro7 ori rtl-pe care mai zaboveam cand eram mic; revenind: filmul a nu se rata! pe altadata

 

deluxe drive

"drive" e unul dintre filmele care ti se baga pe sub piele de la primele secvente si se incapataneaza sa ramana acolo multa vreme, chiar daca pe alocuri epiderma ta tinde sa refuze drogul primit! refn se institutionalizeaza, se inconjoara de actori unul si unul, aduna merele bune din gradina cinematografului  si da nastere(din nou) unui film deosebit! pune-ti centura si lasa-te purtat de driver...

o piesa dintr-un frumos puzzle;
 

#

incep sa cred ca rugby-ul e cel mai frumos sport inventat vreodata! nu ma judecati, ma uit si eu la mondial:)

n-o fi cel mai frumos eseu, dar avand in vedere ca s-ar putea sa-i "coste" pe argentinieni accesul in sferturi, e cu siguranta unul foarte important; pacat pentru scotieni...nu-mi place cand o echipa din six nations pierde la una din four nations:)

  

moartea lui ian curtis nu a dus si la disparitia joy division; a dus la o metamorfoza a acesteia, la o noua ordine;
 

margarete

Ne-am adunatără oarecum nostalgic la șezătoare, ne-am amintit cum era pe vremea filmelor dublate de Irina Margareta Nistor și ne-am pus întrebarea: oare ce film ne-ar amuza sau ne-ar plăcea să auzim dublat de madama Margareta. Enjoy, lista rămâne deschisă.

Adina

Când am auzit-o întâiași dată pe doamna Margareta era vocea unui bărbat, dubla un polițist pare-mi-se, bineînțeles dubla tot filmul, dar m-a frapat puterea asexuată a vocii. Nu știu dacă a făcut asta, dar tare mi-ar plăcea să o aud dublând un dialog ontologic-metafizic-sartrian-escatologic-sexual marca Woody Allen, să zicem pentru început acesta:

Piratul Cinefil

Sesiune cinefila  cu dedicatie pentru  Doamna Irina Margareta Nistor ma bucur ca pot spune si eu doua vorbe; stiam cate ceva despre cine e vorba dar dupa o documentare mai amanuntita am descoperit un “trecut” de invidiat. La un moment dat am citit si un articol in care dumneaei nu era de accord cu dublarea filmelor pentru ca distruge din originalitatea filmului si nu numai… alta era situatia in anii comunismului …de vocea dumneai imi aduc aminte parca de acum 5-6 ani cand am dat de-o caseta veche cu Bruce Lee sau Van Damme ??, foarte ciudat asa dublat si cred ca era ceva la “moda” pe vremea aceea.

Sa trecem la filmul care l-as dori dublat: ”Up” sa fie o misiune mai usoara, nu exista atata dialog si la animatii is de acord cu dublarea desigur pentru cei mici care nu stiu citi…nu ma indoiesc ca nu s-ar descurca…

Marian

Vocea stimabilei doamne e inconfundabilă. Dacă stau şi caut prin amintiri imi aduc aminte de filme dublate cu ajutorul doamnei Nistor, dar din păcate doar atât. Pentru ca aveam doar câţiva anişori mi-e foarte greu să dau titluri exacte, sau să descriu o scenă anume. Însă, mi-ar plăcea să o aud pe doamnă dublând un film asiatic, un fim de Kim ki-Duk. Să aud cum se adaptează doamna la stilul lui ki-Duk, deseori dominat de o linişte apăsătoare, sau dacă mi se permite o mică răutate, să o aud dubând vocea lui Brad Pitt în Snatch.

George Peu

Pai Good Bye Lenin!, pentru ca, datorita vocii, timbrului inconfundabil si manierismelor doamnei, efectul de „anii '80 in socialism” sa aiba impact mai mare, fie si numai pentru cei care au trait vremurile in care "se dadea video" pe ascuns, in boscheti, in statiunea Venus, cu aparatul video si televizorul puse in echilibru precar pe navete de bere, acolo unde am vazut Conan Barbarul si Hot Bubble Gum, traduse chiar de Irina Margareta Nistor. Sau, si mai bine, as adora s-o vad dubland Marfa si banii, ca sa ne scape de pagubosul „mah” din filmele romanesti contemporane. Da, mai bine.

 

Catalin Stalker

irina margareta-nistor vocea copilariei mele, de la tv sau de la vhs; vocea calda si placuta facea ca filmele sa fie mult mai bune decat erau:))

mai tarziu vocei i s-au adaugat si un chip, cateva cronicute, etc! de madame irina, si implicit de aura care-o inconjura-cel putin in viziunea mea-, m-am rupt din momentul in care a ridicat in slavi un anume terminator 3-rise of the machines!

sa raspund la intrebare: nu stiu daca a facut-o, dar mie mi-ar placea sa o aud dubland "reservoir dogs"; daca nu tot filmul, macar inceputul-cunoscatorii stiu de ce!

Radu

Sunt entuziasmat de această iniţiativă, fiindcă am trăit din plin acele vremuri cu circuite de casete VHS traduse de dânsa. Nostalgia asta m-a cuprins şi pe mine nu de mult, şi mi-am aşternut-o în cuvinte într-o scurtă postare (aici). Din păcate nu am găsit nici o secvenţă de film rip-uită din acea perioadă. Poate într-o bună zi se sinchiseşte vreun anume, să scoată la iveală ceva de genu. Unii ca mine, chiar ar aprecia din plin. Şi-un film "zis din prima" la care cre' că m-aş amuza copios să-l aud tradus de tanti, ar fi Donnie Brasco cu scene de genu: "it's a fugazi", "ya got a couple a fazooles!?", "forget about it", s.a.m.d.

Josephine

Mda. M-am gândit eu ce m-am gândit și am avut o revelație. Aș vrea eu să o aud pe madam cum dublează actorii din Snatch, și mai ales pe Brad Pitt în rolul țiganului irlandez (parcă de pe acolo era). Sunt curioasă cum ar spune în românește "Do you like dăgz?", pe când în film nici vorbitorii de engleză nu au înțeles ce voia omulețul. Chiar aș vrea să văd cum fantastica, magnifica Nistor reușește să improvizeze replicile din acel film sau a altor filme regizate de Guy Ritchie.

Andres

Noi, cei care am avut placerea sa vedem filmele dublate de vocea minunata a Margaretei Nistor, avem o nostalgie aparte cand o auzim vorbind. Imi aduc aminte cu drag de vremurile in care aparusera centrele de inchirieri casete video. Cele care erau dublate de mai sus-numita doamna erau cele mai cautate.

Acum, vrem sa auzim vocile actorilor, care – unele dintre ele – fac parte din farmecul filmului. Daca ar fi totusi sa aleg unul dintre multele filme vazute de-a lungul timpului, as alege Avatar. Cred ca vocea Margaretei Nistor ar fi perfecta in acest caz. De ce? De ce nu? :)

Khronos

Deși aș fi ales un film de Tarantino sau Scorsese pentru cantitatea de înjurături/ minut, Quills e mult mai rafinat și imaginativ în ceea ce privește descrierile lui De Sade. Aș vrea s-o aud pe zambilă dublând Quills cu același ton pe care-l folosește și maestrul Geoffrey Rush.

În pasaje cum sunt cele expuse mai jos:

Conversation, like certain portions of the anatomy, always runs more smoothly when lubricated.

Sign it quickly, then you can ravish me again on the linens for which he so dearly paid.

And then, I beg you, on the bearskin rug in his study. And finally, as a crowning gesture, we'll leave puddles of love on the Peruvian marble.

You've already stolen my heart... as well as another more prominent organ, south of the Equator.

 

Prepare yourself for the most impure tale ever to spring from the mind of man.  

His greast conquest was a woman six decades his senior, and a dozen years deceased. He made love with such vigor that it dislodged her bones, and yet he afforded her the highest compliment he afforded any woman.  

These chastity vows of yours. How strict are they? Suppose you only put it in her mouth?

Klausen

A, da !!! Irina Margareta Nistor …

Numele asta vine, catre generatia mea, cel putin, dintr-o alta lume. Transcede persoana si devine un simbol. Nu este vorba despre un om, in sine, ci despre ceea cu ce acest om s-a asociat, sfarsind prin a deveni parte integranta a ceea ce imi place sa denumesc “epoca VHS”. Aproape orice amintire despre un film vazut in perioada comunista vine la pachet cu timbrul vocii sale. Identific vocea sa cu Michael J Fox in “Back to the Future”cel mai bun film al copilariei mele comuniste, cu Freddy Krueger in “Nightmare on Elm Street”, primul film horror pe care l-am vazut, fara a intelege ca ar trebui sa imi fie frica, cu Chuck Norris in al treilea “Missing in Action” sau cu vocile lui Chase sau Aykroyd din uluitorea comedie “Spies Like Us”. Asta, ca sa spicuiesc cateva dintre amintirile copilariei ... Nu in ultima instanta, IMN inseamna vocea interzisa care razbatea prin usa inchisa de cenzura parintilor, in cazul unor filme care ar fi putut naste intrebari incuietoare :) …

Fara a putea declara ca sunt un fan sau ca am fost vreodata, respectul meu pentru personaj este absolut natural, macar pentru faptul ca a fost o vreme cand intre mine, un videorecorder Toshiba obtinut pe sub mana de la marinari si un film bun nu exista decat o bariera. Spulberata de catre aceasta voce … De aceea, o numesc, “the Godmother of all subtitles” . Cel putin, pentru cele in limba romana …

As vrea sa vad " Snatch." dublat de IMN ... 

cacao si piper in ghete

insemnarea asta e pe post de memento!

pe la noi a cam venit toamna, dar cateva paralele mai jos e inca vara; ce o sa ascultam se potriveste perfect unei zile placute de vara in care linistea e perturbata rareori de cate o adiere, ori de cate un val care se sparge langa picioarele tale;