departari tangentiale VI

"La più consistente scoperta che ho fatto pochi giorni dopo aver compiuto sessantacinque anni è che non posso più perdere tempo a fare cose che non mi va di fare."

am lasat in italiana cuvintele de mai sus pentru ca nu e greu de patruns sensul lor. la grande bellezza(2013-paolo sorrentino) e responsabil pentru ele si cred sincer ca fiecare dintre noi s-a gasit macar o data in viata, indiferent de varsta, in ipostaza lui jep, cel care ofera monologul citat.

cu alte cuvinte, data viitoare.

pentru partea video o scena tot din filmul mai sus amintit, revelatoare si dadatoare de sens. e solo un trucco!

     

accidentul

"sunt curios cum o sa fie cand o sa se faca mare!"

unele lucruri se schimba, altele nu. dragostea mea pentru toamna, spre exemplu, a ramas aceeasi inca de cand eram  un copil. nu se poate sa nu o iubesti: ne aduce impreuna, ne apropie si scoate din noi tot ce avem mai frumos, mai sensibil.

titlul marcheaza cumva o borna intre lucrurile care se schimba si cele care nu se schimba. cam ca accidentul lui mihail sebastian intr-un fel:).

cum nu pot dezlipi din scrierile mele lucruri despre filme nu o sa fac aici o exceptie. cu un caracter tomnatic:

skyfall(2012)-dir. sam mendes

outland(1981)-dir. peter hyams

apropieri tomnatice

 close encounters of the third kind(1977)- dir. steven spielberg

 take shelter(2011) - dir. jeff nichols

*bonus-the misfits(1961) - dir. john huston

*scena asta din finalul filmului cu clark gable si marylin monroe mergand spre un ceva inca strain amandurora, mie mi se pare cumva de referinta. cu atat mai mult cu cat the misfits este ultimul lungmetraj al celor doi mari actori!

"do you want anything from the shop? ..cornetto."

the world's end(2013)-dir. edgar wright

film bun "the world's end", dar nu se ridica nicio clipa la nivelul celorlalte doua, "shaun of the dead"(2004) si "hot fuzz"(2007), cu care incropeaza asa-zisa "cornetto trilogy". ritmul alert face pe alocuri vizionarea dificila, chiar daca pana acum se presupune ca esti obisnuit cu stilul lui edgar wright, al lui simon pegg si al companiei. finalul vine sa aseze cumva lucrurile, sa dea o nota buna filmului in sine si una satisfacatoare trilogiei. eu spun ca se putea mult mai bine.

trei sunt lucrurile pe care le-a "inregistrat" trilogia: cornetto, pub si, bineinteles, saritul peste garduri.

  

departari tangentiale V

avem o jumatate de rita hayworth, un antonio ricci fericit, o bicicleta fides din 1935(daca ma mai gandesc putin ii scriu si numarul de identificare) care nu apare in cadru, toate intr-o roma in care la dolce vita nici macar vis nu era.

ladri di biciclette(1948)-vittorio de sica

imaginea de mai sus se mai poate interpreta si ca linistea/bucuria dinaintea furtunii; cand lucrurile pareau ca se indreapta, ca intra pe fagasul cel bun pentru antonio si familia lui, bicicleta, care nu apare mai sus, ii este furata. o bicicleta vitala pentru serviciul pe care tocmai si-l gasise; am ajuns la ideea de baza a scrierii asteia: fiecare dintre noi are nevoie de o bicicleta pentru ca universul lui sa functioneze, sa aiba sens, sa ruleze-asta ca sa fiu in ton. cand un astfel de propulsor este pierdut, tot ce-am cladit in jurul nostru se clatina-sigur, asta nu duce si la o iminenta prabusire a universului, mai sunt destui piloni care sa-l sustina, dar expresia: "lucrurile nu vor mai fi la fel" te macina, iti goleste mintea de ratiunea ramasa si te impinge in final la actiuni necugetate. asta e drama lui antonio la care participa din plin si fiul sau bruno.

sa avem grija de biciclete, deci!

sa ramanem tot in alb si negru si intr-o nota mai optimista(trecem catre hollywood:). ne vom auzi dupa o perioada ceva mai indelungata.

  

seven years from now...is now

un fel de tribut adus unui film despre care eu consider ca nu e apreciat asa cum ar trebui-cel putin nu pe masura muncii care a fost depusa pentru realizarea lui.

a scanner darkly(2006) -regizor richard linklater.muzica: thom yorke-black swan.

  

metamorfoze

sau un alt mod de a spune ca azi se implinesc 130 de ani de la nasterea lui kafka(noroc cu google ca mi-a adus aminte). un inadaptat printre adaptati sau un adaptat printre inadaptati-depinde din ce perspectiva privesti. indiferent, lucrarile lui vor ramane marturie in timp si vor continua sa exercite influenta, poate si din cauza ca societatea(cu sensul de lume aici) are un mod ciclic de-a-si propaga existenta.

ce mod mai bun de a incheia scrierea decat un fragment din they live, filmul lui john carpenter din 1988!