cred ca as putea privi si asculta la nesfarsit stropii de ploaie care se izbesc violent de pervazul ferestrei. spun o intreaga poveste, despre oamenii pe care i-au vazut si locurile pe unde au trecut de cand s-au format si pana in momentul in care se istovesc pe pervazul ferestrei, pe peretii neizolati termic ori pe asfaltul ranced. poezia stropilor de ploaie...ma intreb daca bacovia si ai lui chiar credeau prostiile alea cu materia in descompunere;
dorinta mea de a ma schimba, de a mai remedia pe ici-pe colo unele aspecte, a primit o grea lovitura de dimineata cand am pierdut din nou autobuzul care trebuia sa ma duca la serviciu! asta se traduce de ceva vreme cam asa: trebuie sa trec prin billa sa iau diverse lucruri pentru colegii de la birou-ca parte a pedepsei pentru ca am intarziat! mie imi place asta-e atata liniste si pace in aeroport la orele alea ale diminetii, incat imi vine sa ma asez pe unul din scaunele din salile de asteptare si sa stau si sa privesc; asa pur si simplu; in dimineata asta, lucrul asta mi-a adus aminte de scena de deschidere din dogma(1999-kevin smith) din care o sa si citez aspectul care ma intereseaza( las in engleza, ca daca ma apuc sa traduc iese urat:)
"Loki: ...Here's what I don't get about you. Why do you feel the need to come to this place all the time?
Bartleby: My friend, because this is humanity at its best. Look at them. All that anger, all that mistrust, all that unhappiness... forgotten for that one perfect moment when they get off the plane. See those two? What the guy doesn't know is that the girl cheated on him while she was away.
Loki: She did?
Bartleby: Twice.
Loki: Nice.
Bartleby: But it doesn't matter right now, 'cause they're both just so relieved to be with one another. I like that. I wish they could all feel that way more often.
Loki: This is why I had to come down here this morning? This is why I had to miss my fucking cartoons? You call me and tell me it's important so I can share in your half-ass obsession with a Hallmark moment?..."
kevin smith era in forma maxima pe atunci:)! am lasat pe final si replica lui loki(matt damon) pentru amuzament! prieteni, mare adevar e cuprins in vorbele de mai sus! cum ar silabisi cineva: to-the-air-port;
aveam dubii legate de felul in care o sa-mi insir argumentele. am decis sa le enumar asa:
* e ruginit
* are probleme cu bautura
* are probleme cu femeile
* e loial ca un caine
* isi iubeste tara
* te poti baza pe el(nu si daca esti femeie)
* gadgeturile nu i-au otravit sufletul(aici as adauga "inca")
* prefera scoala veche
* nu renunta pana cand nu-si vede misiunea incheiata
daca am omis ceva o sa adaug mai tarziu.
despre ultimul bond cateva impresii-ca tot a ajuns si in america, iar cum alegerile prezidentiale s-au incheiat fara polemici, oamenii se vor inghesui sa-l vada-mai putini vor fi probabil cei de pe coasta de est si dintre cei care l-au votat pe romney:)
sigur, skyfall e un film bun, si nici nu se poate altfel, daca judecam dintr-o perspectiva simpla: mendes-craig-bardem-asta ca sa copiez posterul ala ostentativ al lui eyes wide shut(1999) -cruise-kidman-kubrick. zic bine copiez, pentru ca si skyfall copiaza la greu-dar cum cei implicati in realizarea filmului nu se sfiesc in a recunoaste lucrul asta, nu vad de ce as insista eu pe tema asta. scurt, ca sa nu pierd esentialul: cum spuneam, skyfall e un film bun, vizual iti taie respiratia, cu care mendes a incercat satisfacerea unui numar cat mai mare de iubitori ai filmelor bond din diferite generatii(cred ca i-a reusit). urmeaza dar-urile: "umanizarea" lui craig-bond cu care s-a facut atat tam-tam pare cumva fortat-impusa(se vede din primele cadre), glumele-dialogurile sunt ok dar cateodata nu depasesc nivelul celor din the avengers(2012) spre exemplu, din a doua jumatate tensiunea cumva dispare, directia devine previzibila iar filmul se transforma intr-unul tipic de floricele(adica popcorn). acest ultim aspect nu e neaparat rau, doar ca prin 2006 casino royale a stabilit niste standarde, in materie de bond dar nu numai, pe care skyfall nu prea le atinge.
e greu sa egalezi casino royale(2006). e suficienta scena de mai jos sa-ti dai seama de ce!
rian johnson face cu looper(2012) ceea ce a facut refn cu drive cu un an in urma. fara sa puncteze prea mult la capitolul originalitate(sau poate ca si asta rezulta indirect), reuseste sa mixeze cu succes teme si motive de provenienta cinematografica(din sectiunea science-fiction mai ales) unele dintre ele intrate deja in folclor!
mi se pare inutil sa le amintesc, se vad cu ochiul liber:)
la finalul filmului nu-mi scoteam din minte comparatia asta: rian johnson-christopher nolan din perspectiva looper-inception. privit asa johnson pare fratele mai scapatat al lui nolan lasat acasa sa aiba grija de "ai batrani" si fiind nevoit sa se multumeasca cu mai putin, in vreme ce nolan se plimba cu diverse burse prin toata europa. rezultatele se vad: de la exterior looper-inception pare a fi o comparatie intre o casa boiereasca de la noi si palatul de laversailles. mergand spre interior constati insa in cazul versailles-ului ca stralucirea paleste iar zorzoanele sunt cele care ies in fata. mai are rost sa spun ca mie imi plac mai mult casele boieresti?:)
concret despre looper:
-calatoria prin timp e doar un paravan pentru "sacrificii, cat de departe esti dispus sa mergi pentru binele tau, pentru binele celor pe care-i iubesti"! din punctul asta de vedere paradoxul calatoriei in timp invocat de unii pare/este o prostie;
-bruce willis pare sa fi ajuns la varsta la care face ca orice rol sa ii vina ca o manusa(chiar daca in cazul de fata nu e strain de schema die hard), joseph gordon-levitt e din ce in ce mai bun dar mai are ceva pana la a deveni centrul de greutate al unei pelicule(din momentul in care apare willis acesta acapareaza tot), iar pe emily blunt as lua-o acasa(fara ala micu' de o sa-si spuna mai tarziu rainmaker:);
-spatialitatea la johnson e si aici ingradita, fara ca acest lucru sa supere(cum se intampla in brick-2005), pentru ca tensiunea nu scade in intensitate cand atentia privitorului e mutata de la un punct la altul, dand impresia de fluiditate. avem si aici, ca si in brick, trei puncte care determina nu o axa ci mai degraba varfurile unui triunghi: apartamentul lui joseph gordon-levitt-sediul looper-ilor-proprietatea lui emily blunt. hai sa adaug in centru si cafeneaua unde serveste beatrix. asadar, in universul imaginat de johnson actiunea se petrece in interiorul laturilor acestui triunghi-repet, fara ca acest lucru sa supere;
-ca tot pomeneam de nolan-johnson imprumuta de la acesta "efectul de cool" cu care isi condimenteaza filmul-sunt niste scene in care climaxul lasa cu furnicaturi!
daca nu s-a inteles nimic din randurile de mai sus: looper e un film bine inchegat, solid cu care rian johnson pare sa-si fi castigat un oarecare statut de "autor"! ramane de vazut cum se va descurca in viitor:)
unul din filmele care cere deopotriva prequel/sequel si care merita mai mult de o vizionare!
am mai folosit fraza asta undeva, dar acum pe langa sensul propriu folosit atunci vreau sa-i atribui si altele. swen hassel, din care am citat, folosea cuvintele ca nimeni altul; le strangea pe toate laolalta, iar apoi le da drumul in asocieri vii de-ti incantau simturile! asta era hassel;
vorbeam de alte sensuri-e suficient sa asociem soarele cu oricare dintre lucrurile importante in viata: dragoste, prietenie, etc. si deja gasim expresiei felurite interpretari. naivii e prea frumos pus acolo ca sa umblu la el:)
toamna se lasa asteptata; frunzele la fel, ca sa nu mai vorbesc de ploi...
am mai pomenit aici despre filmul asta iar la momentul respectiv imi spuneam ca o sa revin asupra lui. cred ca a sosit momentul ala:)
catch-22-1970-mike nichols este chemat din nou sa ia cuvantul; sa auzim ce are de spus intr-un montaj inspirat. un film aruncat pe nedrept intr-un colt al anonimilor...
prieteni, de putina vreme mi-am redescoperit o pasiune pe care o credeam demult uitata ori disparuta printre meandrele cotidiene, anume cititul. nu, nu ma refer la cititul revistelor din nu-stiu-ce sali de asteptare, ori a presei electronice, care intre noi fie vorba, in cele mai multe cazuri, e mediocra. despre altceva este vorba: am facut rost de doua carti, iar de cand am inceput sa citesc, pana sa adorm, il am pe neagu djuvaracare-mi sopteste intr-o ureche ca intemeietorul tarii romanesti e cuman la origini, iar in cealalta il am pe nae ionescu(nume caragialesc prin excelenta, insa persoana e departe de banalitatea numelui) care-mi spune despre bogata lui experienta...ziaristica(filosofica pe alocuri:). lecturi agreabile, fluide fara artificii stilistice-cei doi scriu precum vorbesc si gandesc. pe neagu djuvara il urmaream la tv, iar acum cand ii citesc randurile il simt de parca ar vorbi langa mine; pe nae ionescu n-am avut, bineinteles, ocazia sa-l urmaresc live, insa e de ajuns ca stiu ce oameni a format ca sa-mi para rau! nu vorbim aici despre orientarile politice in privinta celor doi!
revin putin la aspectul cuman al lui basarab I-si daca e asa ce? ne face pe noi mai putin romani?! in privinta istoriei noastre observ un circuit inchis apropo de abordarilor faptelor, incat ai impresia ca te lovesti de un zid in orice directie ai merge. ori, dupa cate observ eu, caracteristica cea mai importanta a noastra si a limbii noastre e elasticitatea-flexibilitatea-fenomenul de mestecare, inghitire si apoi regurgitare a "nutretului" provenit de pe felurite pajisti! asa am supravietuit mii de ani si asa o vom face si de acum incolo-eu asa sper!
despre moonrise kingdom(2012-wes anderson)acum cateva cuvinte-pentru ca in sfarsit am reusit sa-l vad! fara indoiala un film tipic ce poarta sigiliul deja consacrat al regizorului sus numit. cred, sper sa nu gresesc, ca e primul film al lui anderson unde owen wilson nu are nicio contributie. ii regasim insa, gata de actiune, pe vesnicii andersonieni bill murray si jason schwartzman. castigul mai cuprinde o pleiada de actori, dintre care m-as multumi sa-i mentionez pe ed norton si bruce willis-fara a minimaliza contributia celorlalti.
ce e cu filmul asta? dupa umila-mi parere nu mare lucru; sa ma explic( in putine cuvinte- ca deja m-am intins cu scrierea asta mai mult decat planuiam): pare-se ca in filmul asta wes anderson s-a "abandonat" mai mult decat in precedentele aspectului stilistic, cinematografic-cauta cu infrigurare stop-cadruri, unghiuri, lumini, culori lasand interactiunea noastra cu personajele lui undeva in casuta aia din varful copacului din tabara cercetasilor. filmele lui anterioare ne-au facut cunoscute deja personajele si aspiratiile acestora-pe care le vedem si in moonrise kingdom! nimic nou pana aici, nici nu vreau altceva, fiind vorba de sigiliul mai sus amintit! dar ce facem cu empatia? sentimentul de basm-fantezie-poezie nu e suficient.
in concluzie: un film perfect si cam atat! daca ar fi sa extrapolez o sintagma primita pe mail cu privire la un alt film si regizor, ea ar suna cam asa: "e usor sa faci filme bune cand te numesti wes anderson!"
mentiune( tot inlantuita): un an eminamente sportiv-badea e multimea si multimea e badea-pe federer nu-l suport, dar asta se pare ca nu-i afecteaza performantele sportive-rusia m-a indepartat de castigarea unui pariu-sandra e cea mai tare!
-prieteni, fara indoiala evenimentul saptamanii trecute(pentru mine) a fost repatrierea girafei "antipatice"! lasase un loc pustiu in fata muzeului si mi-era dor s-o vad dimineata in drum spre serviciu. sper ca loviturile primite sa-i fi intarit "spiritul" in eventualitatea unui nou atac:)
-hotarat lucru, s-au terminat vacantele pentru ca megapolisul e de ieri iarasi un vulcan 4x4 gata oricand de eruptie-mai ales daca 4x4 din fata are un start lent la ivirea culorii verzi!
-ma tot intreb, din cand in cand, ce s-ar fi intamplat daca cezar si burebista s-ar fi intalnit in aceea batalie care n-a mai avut loc! cred ca victoria ar fi bucurat posteritatea cu mai multe informatii despre daci;
-astia de la aeroport acum i-au masuri de securitate cu privire la spatiul adiacent aferent acestuia. din pacate pentru unii un pic prea tarziu!
citesc ca videoclipul de mai jos e semnat de tudor giurgiu; nu-i cine stie ce, dar am zis sa amintesc:)
pentru a fi redata corect, ultima replica trebuie sa se citeasca avand in minte felul de a vorbi al lui arnold in terminator:)
oricat si-ar dori mircea badea, nu el este inventatorul spagatului intre scaune! primul film pe taram american al lui john woo avandu-l drept protagonist pe jean-claude van damme, hard target(1993), nu ni-l arata pe acesta din urma facand spagatul intre doua scaune ca in bloodsport(1988), dar nici nu-i nevoie:)
hard target a explodat la lansare in box office-ul american intr-o vara care a mai cunoscut premiere ca the fugitive ori jurassic park. criticii l-au primit de asemenea bine; eu daca il mai prind azi la tv las totul deoparte si pentru mai bine de o ora si jumatate(taind pauzele publicitare inerente) ma las purtat de film. de ce? pentru ca imi aduce aminte de vremurile alea cand ne strangeam sa veneram vcr-ul, dar mai ales vhs-urile! sigur ca hard target contine scene neverosimile, comice de-a dreptul dupa standardele actuale, dar mie nu-mi pasa, pentru ca intr-un new orleans-louisiana(incercata iarasi de uragane astazi) se poate intampla orice;
se mai intrebau unii de ce romania e singura tara latina care nu are carnaval. ori traditia de carnaval; se pare ca radu mazare vrea sa scoata intrebare asta, si asa fara rost, din uz!
altfel spus, daca nu se duce mazare la rio, vine rio la mazare- ceea ce n-ar fi in totalitate rau, daca s-ar respecta niste etichete-nu foarte multe! etichetele de care vorbesc le poate sesiza oricine cu ochiul liber:)
alt megaloman, de data asta mai aproape de mine si de interesele mele, sorin oprescu, care vrea sa le aduca bucurestenilor lui iubiti si mai mult beton. beton de toate felurile: rutier, simplu, armat. e bun si betonul, oricine e de acord cu asta, mai ales pentru viitorul imediat, dar mai trebuie si el asezonat cu ceva-si nu ma refer la tonete de ziare de zeci de mii de euro amplasate in parcuri; primaria bucurestiului dispune de foarte multi bani; cheltuiti/investiti bine ar putea face orasul sa devina intr-adevar unul al locuitorilor. al tuturor-inclusiv al pietonilor:)
titlul scrierii asteia nu-mi apartine(nascocirea lui), l-am zarit intr-un articol astazi prin presa electronica si mi-a ramas in minte! inutil sa spun la ce facea referire articolul cu pricina;
9 oameni furiosi se potriveste insa si descrierii sumare a alui mai cult classic dintre filme-alaturi de assault on precinct 13 din 1976 al lui carpenter. este vorba despre the warriors(1979) al lui walter hill. alaturarea nu e lipsita de sens-amandoua sufera de claustrofobie, fiecare in felul sau, iar mixajul new york-los angeles, cum necum, e prezent iarasi la mine.
cam atat; am spus ca e o descriere sumara:)
dar despre carpenter si filmele sale sper sa vin odata cu mai mult decat schite;
cu un aspect ce aduce a johnny depp intr-una din ecranizarile lui burton ori cu sigourney weaver ori cu o combinatie dintre cei doi, "albul" jack continua drumul inceput cu duo-ul the white stripes. nu stiu daca in formula asta noua(solo) va reusi mai mult(e) decat a facut-o in precedenta; la momentul asta eu as miza pe nu, dar (vorba mea) timpul ne va spune mai multe.
melodia de mai jos merge ascultata destul de tare intr-o masina cu geamurile coborate care se deplaseaza cu ceva viteza(legala) pe vreuna dintre autostrazi ori pe vreun drum national/european, dar nu intre sebes si alba iulia:D
sau pe urmele dacilor; dupa o saptamana petrecuta departe de tumultul oraselor si al ideilor zgomotoase de dreapta ori de stanga, departe de zgomotul (prea) matinal al alarmei telefonului mobil simti din nou de ce merita sa traiesti cu adevarat pe bucata asta de roca! nah, ca am devenit si liric; avem o tara a carei frumusete cuvintele nu o pot cuprinde, cu oameni carora proverbiala ospitalitate(intalnita chiar si la hulitii olteni) nu le cuprinde pe deplin felul lor de-a fi...se poate strecura la un moment dat un "dar", dar nu despre asta e vorba acum;
sper sa ma tina cat mai mult bateriile incarcate:)
tot timpul mi-a placut liviu vasilica; poate din cauza timbrului vocal ori poate din cauza ca se uitau ai mei la tezaur folcloric si vrand-nevrand ma uitam si eu:)
gaga si nolan sunt doi artisti care au ajuns la capatul exprimarii artistice! mult prea devreme;
featuring
au ajuns intr-un punct in care nu ne mai pot oferi nimic deosebit sau incitant. cel mai nou film al lui nolan e exemplul potrivit care sa-mi intareasca spusele; o poleiala gratuita(exagerez putin-250 milioane bagate in film nu se traduce tocmai "gratis") a unui produs iesit dintr-un blender! un blender marca nolan unde au fost bagate multe dintre productiile lui anterioare: inception, the dark knight, the prestige; rezultatul e previzibil, plictisitor, departe rau de acoladele acordate. daca mai zaboveste mult in proprie adulatie va avea mult de pierdut! ramane de vazut;
p.s: sper sa-i fi lasat desantatului snyder libera exprimare in man of steel!
o intrebare la care ar trebui sa reflectam cu totii!
de cand cu "vara nu dorm" n-am reusit sa mai dorm cu trebuie! se pare ca sunt blestemat sa astept o noua melodie a lui connect-r care spre binele meu ar trebui sa se numeasca "toamna dorm de nu mai stiu de mine";
as pune pe foaie ce am facut weekend-ul asta, dar mi-e teama ca m-as face de ras:) mai bine nu!
si nici despre evenimetele de peste ocean cu privire la batman nu-mi dau cu parerea, iar despre referendumul de care ne mai despart cateva zile nici atat! mai bine pun un "poster" cu boogie nights:
boogie nights-1997(paul thomas anderson)
imi plac astfel de trimiteri facute cu cap si care se muleaza perfect directiei propuse de scenarist/regizor. mark wahlberg nu mi se pare un actor extraordinar, dar cel putin are inspiratia(sau e bine sfatuit) si accepta roluri variate care-i maresc incadrarea cinematografica. ted(2012) e un bun exemplu de film cu care poate fi usor asociat! pai nu:)
ted -2012(seth macfarlane)
ma opresc aici! in asteptarea melodiei lui connect-r ascultam ceva pink floyd:D(a trecut mult de la ultima lor prezenta aici);
sau cum si-a ales quentin tarantino femeile din distributia filmului sus-amintit. mica demonstratie:
uma thurman in dangerous liaisons(1988)
maria de medeiros in henry & june(1990)
uma si maria in acelasi henry&june
imaginile de mai sus ar putea fi traduse si asa: franta in secolele al XVIII-lea si al XX-lea-cu putin timp inainte de caderea monarhiei, respectiv cu putin timp inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.
nici nu e greu de inchipuit cum a decurs castingul pentru pulp fictionul tanarului regizor: a cumparat o sticla din cel mai bun vin frantuzesc si a convenit o intalnire cu cele doua la el acasa. restul e can-can:)
am amanat putin scrierea de care pomeneam data trecuta!
de pe coloana sonora a aceluiasi the boat that rocked(2009-richard curtis).
castigarea celui de-al treilea titlu suprem consecutiv si intrarea in cartile de istorie ale fotbalului, nu pot sa alunge impresia unui joc metodic, plat, cu automatisme care imbraca pe nedrept haina termenului de genialitate! in ultimii 4 ani, dupa 19 meciuri jucate la turneele finale, cine poate numi un meci memorabil facut de spania, unul care sa fie vazut si revazut? cine spune ca meciul de aseara a fost memorabil, nu l-a vazut pesemne nici pe hagi jucand, ca sa ma rezum doar la asta;
in valtoarea gandurilor antihispanice am uitat care era de fapt scopul scrierii asteia! mai era ceva in afara de a aminti de iron sky(2012), pe care in sfarsit l-am vazut, dar am uitat ce! cum imi amintesc vin si va spun;
daca la fotbal, cand vine vorba de echipa nationala, englezii sunt departe de performantele echipelor de club, muzical situatia sta altfel! sunt cei mai buni:)
se uita ca intelectualii sunt sedusi de oameni puternici, de oameni sub ocrotirea carora isi pot manifesta liber si nestingheriti pornirile artistice! e nevoie de simbioza asta, chiar daca ulterior intre rotitele mecanismului artistic poate sa mai apara cate un decalaj! apoi mai sunt compromisurile, firesti si ele intr-un asemenea angrenaj; compromisurile, in viziunea mea romantata, nu au urmari belicoase ori ostentative. tot romantat consider ca intelectualii sunt naivi;
de ceva vreme am devenit un pesimist incurabil; tocmai de asta vin si spun ca nu as vrea sa traiesc momentul in care hoitul cuiva va fi dezgropat si cocotat langa cartoful din piata revolutiei!
hai sa ingropam pentru moment ultimele cuvinte:) give it to me one more time!
titlul nu e nascocirea mea, dar cum se potriveste cu ce voiam sa spun am zis sa-l "imprumut"! asadar paul thomas anderson vs quentin tarantino; desi, din nou, vs asta e pus cu sila acolo:)
ambii scenaristi si directori, cu viziuni proprii despre cum trebuie sa arate produsul final al muncii lor! cum mie imi plac amandoi, abia astept sa culeg roadele muncii lor in ultima parte a acestui an! pe langa cele spuse bine de cinesseur as vrea sa mai spun ca abia astept sa-l revad pe joaquin phoenix-locul lui e in lumea filmului si sper sa ramana aici!
cea mai frumoasa parte a minivacantei petrecute la roma a fost drumul facut pe la vreo 11 noaptea cu 783 de la aeroportul din otopeni pana la piata victoriei, de acolo cu metroul pana la un anumit punct si apoi pe jos pana acasa! toata admiratia pentru michelangelo, bernini si ceilalti(multi la numar) care au fost implicati in realizarea basilicii san pietro, dar aceasta e prea mare si ostentativ creata pentru pentru a servi, din ceea ce inteleg eu, comunicarii cu dumnezeu! "puneti-ma la zid si executati-ma!" biserica de langa mine de la coltul strazii, daca mai ajung pe acolo, e suficienta pentru lucrul asta! in rest blitzuri multe, de diverse nationalitati si un soare sufocant care m-a facut, nu o data, sa ma gandesc ca mai bine ar fi sa ma adapostesc sub umbrela vreunei terase si sa ma indop cu bere!
vorbeam acum ceva vreme de o posibila revenire a stilului disco! in conditiile actuale n-ar fi rea nici o revenire a stilului dance!
departari, retineri, temeri...
mai sterg putin praful de pe filmele cool de anul trecut; the lincoln lawyer e unul dintre ele, cu un soundtrack pe masura! mm e un super actor cand vrea...
cateva picaturi de ploaie sunt suficiente sa dea peste cap tot traficul marelui oras; dar asta e deja un mit urban:); pacat ca uneori mitul se impleteste cu realitatea iar efectul combinat ma tine departe de sufrageria primitoare mai mult decat ar trebui!
cateva liniute despre ultimul film marvel-paramount:
-mark rufallois the man;
- oarecum citez: as vrea sa-l intalnesc pe joss whedon(regizorul) ca sa-i strang mana si sa-i cumpar o bere;
- mai bine distractiv si fara minte(desi in cazul razbunatorilor lucrurile nu stau in totalitate asa) decat cocosat de metafore si trimiteri catre tot felul de domenii, de multe ori nereusite! exemple sunt destule;
- majoritatea filmelor lui hitchcock sunt pur entertainment, cum este si cazul cuthe avengers; bineinteles sunt cai diferite prin care se atinge acest entertainment, iar prin asocierea pe care am facut-o nu vreau nicidecum sa realizez o comparatie! doar sa punctez ceva;
- the avengers a ridicat stacheta; ramane de vazut cat vor sari prometheus si the dark knight rises;
- robert s-a tinut de cuvant si la finalul luptei a cumparat shawarma pentru toata lumea;
- lasati ideile despre consumerim deoparte si mergeti si vedeti filmul pentru ca fiecare are nevoie din cand in cand de supereroi, chit ca se numesc ei fat-frumos, greuceanu, iron man ori captain america!
mi-am propus sa nu mai scriu nimic despre fotbal, dar nu ma pot abtine, mai ales dupa unele imagini de aseara care l-au avut protagonist pe the special one mourinho! daca se plictiseste cumva de antrenorat si vrea sa incerce si altceva, i-as propune sa intre in lumea filmului si sa se faca actor! carisma, slava domnului, are:)
daniel day-lewis-there will be blood
jose mourinho -real madrid-bayern munchen
bine ca chelsea si bayern ne-au/m-au salvat de povara unui nou el clasico!
de pe coloana sonora a filmului "the boat that rocked"(2009)
eu cel putin asa sper! ca sa nu ne mai intoxice media cu lucruri cum ar fi: "xavi pase reusite 130(dintre care vreo 50 cu puyol-fundas central pentru cei care nu stiu), posesie 80% pentru barcelona, etc". asta e fotbal spectacol? asta e echipa care vrea sa ramana in istorie drept cea mai buna? sigur, sunt subiectiv si nici nu se poate sa fiu altfel din moment ce sunt suporter al realului. dar totusi...messiniada a inceput cu un gol marcat in prelungiri pe stamford bridge acum vreo trei ani si sper sa se incheie curand!
circula pe internet o gluma legata de meciul pierdut miercuri de barcelona pe acelasi stamford bridge: "dupa infrangerea asta barcelona a pierdut 20% dintre suporteri!" ma intreb cati o mai fi pierdut dupa infrangerea de aseara...
ale mele, pe care le strabat zilele astea! zilele astea-atemporal vorbind:) dau eu de vreo intersectie cat de curand!
zilele trecute cei de la tvr au difuzat "o brother, where art thou?" prilej cu care l-am revazut! un film situat taman acolo la granita care le separa pe cele bune, de cele foarte bune! dar vizionari multiple chiar nu strica:)... mai ales cand ii ai pe "jigaritii" din sudul extrem nord american care sa-ti cante cum numai ei o stiu!
prieteni, athletic bilbao m-a facut aseara sa mai adaug o echipa favorita la cele pe care deja le aveam:)
daca chelsea nu reusea acum doua zile sa treaca de napoli, sferturile de orice fel(vorbim de fotbal:) de pe batranul continent erau vaduvite de prezenta celor din pl. eu sunt fan liverpool, dar astia sunt mai mult latini(prietenii stiu de ce)...
pana la milan-barca tin post, duc o viata ecumenica(fiecare intelege ce vrea de aici), poate, poate diavolul milanez o rapune pe barca, pe care nu o suport, cu messia ei cu tot! dap...
gratie unui "festival de film" indie, independent, etc. tinut in sala de sport a facultatii pe care am absolvit-o, am vazut ultimul film al lui adrian sitaru(mai corect ar fi: cel mai nou film al lui sitaru:)! marturisesc ca intersectarea mea anterioara cu sitaru a fost de vreo cincisprezece minute la unpescuit sportiv, prea putin pentru a-mi forma vreo idee!din dragoste... m-a captat de la primele minute pe care am inceput sa la vad(am pierdut vreo cinci'spe) si nu mi-a mai dat drumul decat la genericul de final! am trait o experienta similara cu cea a lui alex(contextul si "personajele" erau altele) si poate din acest punct de vedere perspectiva mea asupra filmului e subiectiva, la fel ca si cadrele din film!
asadar, iata parerea mea subiectiva:marian ralea, magicianul, impecabil, iar filmul pe cat posibil a nu se rata! astept cu interes urmatoarele proiecte ale lui sitaru!
p.s: daca pe aici poposeste vreunul dintre prietenii lui dan chisu si ajunge cu lecturatul pana la p.s, poate-l convinge pe recent numitul sa se lase de regizorat! sa se ocupe dan chisu de reclame, de organizat festivaluri, etc, si sa lase regia in mana unora mai competenti! desi trebuie sa recunosc caursule capodopera pe langa websitestory...
copiii de mai jos or sa ajunga faimosi! am pierdut eu multe pariuri, dar pe-asta nu o sa-l pierd:) daca totusi se intampla asta, berea o dau eu:)
fara alte cuvinte,red house glory;
"All right, Popeye's here! get your hands on your heads, get off the bar, and get on the wall!"
"I know what you're thinking. "Did he fire six shots or only five?" Well, to tell you the truth, in all this excitement I kind of lost track myself. But being as this is a .44 Magnum, the most powerful handgun in the world, and would blow your head clean off, you've got to ask yourself one question: Do I feel lucky? Well, do ya, punk?"
popeye doyle si dirty harry au lucrat amandoi in politie in aceeasi perioada, pe la inceputul anilor '70('71 mai exact), cu mult inainte sa ma nasc eu. unul prin new york, celalalt prin san francisco! stau si ma intreb acum cum ar fi fost daca cei doi erau colegi in cadrul aceluiasi departament?!
the french connection(william friedkin-1971)
dirty harry(don siegel-1971)
popeye si harry s-au intalnit intr-un final prin anii '90('92 mai exact:), dar intre timp schimbasera taberele! oricum, o placere sa-i vezi pe cei doi impreuna!
nu poti sa pui versus intre acesti doi regizori deosebiti care au lasat atat de multe noua, oamenilor obisnuiti! cu un plus din partea mea pentru wilder, filmele celor doi merita vazute si revazute oricand, mai ales acum, pentru sentimentul de bine indus, dar si pentru entertainment-ul creat(maestrul hitchcock stie mai bine cum vine asta); entertainment a carui metamorfoza din zilele noastre mie nu-mi prea place; vizionari placute! aveam si niste poze de versus pregatite:
in afara zidului ridicat de nirvana s-a aflat si alice in chains; ascultam ceva din vechea formula!
si abia termina de vorbit titulescu...ce mai freamat, ce mai zbucium!
se vede treaba ca avem nevoie sa iesim din mediocritatea asta, in care se pare ca ne afundam pe zi ce trece, cat mai repede. daca nu facem ceva acum, mai tarziu nici macarchuck norrisnu ne mai poate salva! da...
de cate ori o intreb pe bunica-mea cum o mai duce(mai ales in timpurile astea) imi raspunde: "e bine mama, daca trece iarna!" asta cam asa e! sunt eu fanul iernii, dar cand astepti autobuzul vreo douazeci de minute, la -15 grade, iar vantul bate cu vreo cincizeci km pe ora, incepi sa-ti pui serioase probleme in legatura cu ce-ti place si cu ce nu! acum e ceva mai bine si daca o sa fie asa in continuare, voi da uitarii toata supararea mea pe iarna:)
fiind in perioada arctic monkeys si new order, si cum am ascultat arctic monkeys data trecuta, ghici ghicitoarea mea, ce ascultam scrierea asta?! enjoy
mie asta cu acta imi seamana cu rosia montana in privinta confuziei create! confuzie care consta, culmea, din lipsa de informare coerenta; sau poate ca nu se doreste asta...pentru mine, un pirat fara ochi de sticla si cu un cutit confectionat dintr-o bucata de lemn, viitorul pare ca se apropie de cel prezentat in a scanner darkly;
prieteni, se pare ca m-am pripit cand am spus ca artic monkeys a luat-o la vale; dupa o ascultare mai atenta a ultimului album, dar si a celorlalte melodii aditionale acestuia mi-am dat seama ca ma insel si ca formatia merge intr-o directie buna! viitorul ne va spune mai multe:)
dupa cum probabil deja stiti, djokovic a castigat pentru a treia oara australian open dupa o finala incendiara cu nadal! bine ca nu mi-am facut alte planuri ieri: finala a durat vreo 6 ore! la final, ambii abia mai puteau sta in picioare la festivitate:); de remarcat ca de aceasta data nadal i-a pus mai multe probleme sarbului, desi acesta din urma, in multe randuri a dat dovada de relaxare-chiar puteau sa-l coste momentele alea de pribegie. sa vedem ce-o mai fi la paris:)
gerul asta care s-a instalat ca o noua ordine peste toate si toti, merita o melodie pe masura:); pe curand!
cand frigul imi patrunde in oase, iar zapada viscolita imi articuleaza trasaturile fetei este foarte bine:)
e ca un craciun venit mai tarziu(nu ala pe stil vechi, ca si ala a trecut) care mai stoarce din grijile cotidiene! griji pe care le lasam pe altadata...
o alternativa la ai se eu te pego dansul; mult mai reusita si cu mai multe succesuri in randul domnisoarelor:)
comunismului i-au trebuit mai bine de 40 de ani sa fie contestat, capitalismului vreo 20. avand in vedere diferentele si perioadele in care s-au perindat acestea,intre intervalele mai sus amintite eu as pune egal! sa nu abat interesul in alta parte; in piata nu am ajuns inca, sper sa ajung azi sau maine, nu datorita unei porniri antibasesciene, ca de vreo doi ani sunt cam pro, ci mai degraba unei dorinte de reformare, unei dorinte de a le aminti celor de sus ca mai suntem si noi pe aici, cei asupra carora se revarsa hotararile de la mesele rotunde! suna plagiate rau ultimele cuvinte, dar n-am ce-i face:)
nu poti trai vesnic intr-o lume proprie, ferita de intemperii, asa cum fac eu de ceva vreme! vorba lui hagi: "daca ti-e frica de urs, nu intri in padure!"
80 reprezinta extensia mai cool a anilor 60! si la ei si la noi...
prieteni, sunt mandru ca sunt contemporan cu philip seymour hoffman! rolul din moneyball(2011) mi-a aratat(daca mai era nevoie) ca poate sa joace cam orice partitura!
sa mai zic si de brad pitt care la cei 49 de ani arata mai bine ca oricand, iar caliatea prestatiei din fata camerelor creste cu fiecare rol? nu, nu ar avea rost;
de robin wright penn chiar nu pomenesc! sunt de ajuns trei minute pe ecran cat sa nu-i uiti prezenta cand rememorezi distributia.
pentru mine, orice film in care se regaseste vreunul dintre cei trei inseamna vizionare automata:) mai intra si altii in aceasta categoria, dar despre acestia altadata!
in categoria amintita mai sus intra si domnii de mai jos(de data asta muzical vorbind si indiferent de componenta).
