greu de ucis varianta JCVD

-what kind of a name is chance?

-...my momma took one...

pentru a fi redata corect, ultima replica trebuie sa se citeasca avand in minte felul de a vorbi al lui arnold in terminator:)

oricat si-ar dori mircea badea, nu el este inventatorul spagatului intre scaune! primul film pe taram american al lui john woo avandu-l drept protagonist pe jean-claude van damme, hard target(1993), nu ni-l arata pe acesta din urma facand spagatul intre doua scaune ca in bloodsport(1988), dar nici nu-i nevoie:) 

hard target a explodat la lansare in box office-ul american intr-o vara care a mai cunoscut premiere ca the fugitive ori jurassic park. criticii l-au primit de asemenea bine; eu daca il mai prind azi la tv las totul deoparte si pentru mai bine de o ora si jumatate(taind pauzele publicitare inerente) ma las purtat de film. de ce? pentru ca imi aduce aminte de vremurile alea cand ne strangeam sa veneram vcr-ul, dar mai ales vhs-urile! sigur ca hard target contine scene neverosimile, comice de-a dreptul dupa standardele actuale, dar mie nu-mi pasa, pentru ca intr-un new orleans-louisiana(incercata iarasi de uragane astazi) se poate intampla orice;

give the movie a chance:)

cuveniri

se mai intrebau unii de ce romania e singura tara latina care nu are carnaval. ori traditia de carnaval; se pare ca radu mazare vrea sa scoata intrebare asta, si asa fara rost, din uz! 

altfel spus, daca nu se duce mazare la rio, vine rio la mazare- ceea ce n-ar fi in totalitate rau, daca s-ar respecta niste etichete-nu foarte multe! etichetele de care vorbesc le poate sesiza oricine cu ochiul liber:)

alt megaloman, de data asta mai aproape de mine si de interesele mele, sorin oprescu, care vrea sa le aduca bucurestenilor lui iubiti si mai mult beton. beton de toate felurile: rutier, simplu, armat. e bun si betonul, oricine e de acord cu asta, mai ales pentru viitorul imediat, dar mai trebuie si el asezonat cu ceva-si nu ma refer la tonete de ziare de zeci de mii de euro amplasate in parcuri; primaria bucurestiului dispune de foarte multi bani; cheltuiti/investiti bine ar putea face orasul sa devina intr-adevar unul al locuitorilor. al tuturor-inclusiv al pietonilor:)

oricand e timp si spatiu pentru dire straits;

  

9 oameni furiosi

titlul scrierii asteia nu-mi apartine(nascocirea lui), l-am zarit intr-un articol astazi prin presa electronica si mi-a ramas in minte! inutil sa spun la ce facea referire articolul cu pricina; 

9 oameni furiosi se potriveste insa si descrierii sumare a alui mai cult classic dintre filme-alaturi de assault on precinct 13 din 1976 al lui carpenter. este vorba despre the warriors(1979) al lui walter hill. alaturarea nu e lipsita de sens-amandoua sufera de claustrofobie, fiecare in felul sau, iar mixajul new york-los angeles, cum necum, e prezent iarasi la mine.

cam atat; am spus ca e o descriere sumara:) 

dar despre carpenter si filmele sale sper sa vin odata cu mai mult decat schite;

warriooors come out to plaaay!!

  

nuante de alb

cu un aspect ce aduce a johnny depp intr-una din ecranizarile lui burton ori cu sigourney weaver ori cu o combinatie dintre cei doi, "albul" jack continua drumul inceput cu duo-ul the white stripes. nu stiu daca in formula asta noua(solo) va reusi mai mult(e) decat a facut-o in precedenta; la momentul asta eu as miza pe nu, dar (vorba mea) timpul ne va spune mai multe.

melodia de mai jos merge ascultata destul de tare intr-o masina cu geamurile coborate care se deplaseaza cu ceva viteza(legala) pe vreuna dintre autostrazi ori pe vreun drum national/european, dar nu intre sebes si alba iulia:D 

  

departari tangentiale 2

sau pe urmele dacilor; dupa o saptamana petrecuta departe de tumultul oraselor si al ideilor zgomotoase de dreapta ori de stanga, departe de zgomotul (prea) matinal al alarmei telefonului mobil simti din nou de ce merita sa traiesti cu adevarat pe bucata asta de roca! nah, ca am devenit si liric; avem o tara a carei frumusete cuvintele nu o pot cuprinde, cu oameni carora proverbiala ospitalitate(intalnita chiar si la hulitii olteni)  nu le cuprinde pe deplin felul lor de-a fi...se poate strecura la un moment dat un "dar", dar nu despre asta e vorba acum;

sper sa ma tina cat mai mult bateriile incarcate:)

tot timpul mi-a placut liviu vasilica; poate din cauza timbrului vocal ori poate din cauza ca se uitau ai mei la tezaur folcloric si vrand-nevrand ma uitam si eu:)

bean, printre altii, face treaba buna!