cred ca as putea privi si asculta la nesfarsit stropii de ploaie care se izbesc violent de pervazul ferestrei. spun o intreaga poveste, despre oamenii pe care i-au vazut si locurile pe unde au trecut de cand s-au format si pana in momentul in care se istovesc pe pervazul ferestrei, pe peretii neizolati termic ori pe asfaltul ranced. poezia stropilor de ploaie...ma intreb daca bacovia si ai lui chiar credeau prostiile alea cu materia in descompunere;
de la o poezie la alta.
